… sau Remember Predeal 199x – 2002 …
In ultimele treceri prin Predeal, una dintre ele azi, 12.02.2006, un sentiment nedefinit se contureaza si incerca sa iasa la suprafata, dar nu il acceptam pana acum pentru ca mi se parea ciudat: nu imi mai place Predealul.
Dar sa ne gandim, pare aberant, este o statiune accesibila, aproape de Bucuresti, ajungi usor la partie dupa ce intrai in oras, cu telescaun nou, etc etc.
De ce nu-mi mai place la Predeal?
– Pai in primul rand noul telescaun!E de caca din nspe motive, printre care: e prea rapid, daca skiezi in forta (ca mine de ex) nu ai timp sa te odihnesti pana sus!; e prea rapid, aproape nu ai timp sa fumezi o tigara;prea mare, te expune la intimitati penibile, pentru ca urca cate 4 si poate tu esti doar cu cineva, sau singur; in plus pentru ca coada nu e bine definita, se creeaza o ingramadeala cretina la urcare.
– In urma instalarii noului telescaun, stalpii vechi au ramas pe sub zapada, aruncati peste tot -> potentiale surse de pericole.
– Apoi noile cartele pentru care trebuie sa platesti garantie; e de cacat. Daca pierzi cartela nu pierzi doar punctele ramase ci si aia 200k. Nasol.
– Aglomeratia: e mult prea aglomerat in ultimul timp; este punctul de plecare al dragonului de foc in weekend, e oribil sa te intorci cu masina din Predeal.
– Populatia: au aparut o gramada de placasi care ara partia cu curul sau cu placa de-a latul … scarbos.
Si, nu in ultimul rand, un “nu stiu ce” s-a schimbat in mod subtil …
Anyway, sa va povestesc cum era inainte, in anii 1996 – 2001 …
1.
Telescaunul era marfa, urcai cu cine aveai chef, si fumai 2 tigari pana sus. Nu mai pun ca te odihneai.
2. Sus, in cladirea telescaunului era un barulet sordid, dar in care te puteai adaposti pentru un vin fiert sau un ceai, si care avea un aer de “belle epoque” comunista, cu posterele specifice de acum 20 ani; in sfarsit un monument al nostalgiei. In care te si puteai pisa! Spre deosbire de acum, cand, daca esti fata, e destul de greu sa gasesti un veceu accesibil (excluzand varianta padure).
3.
Pe partie nu erau concerte de cacat, care atrag pungasii, placasii si alte lighioane similare.Ca acum. Beeah!
4.
Pe vaile din jurul partiilor probabil nu erau in total mai mult de 5 – 6 skiori care le bateau; iar varzole care azi se dau pe marginea “Sub Telescaun” si prin liziera padurii crezandu-se extremisti, se uitau la noi intreband: “tati, ce face nenea aia in padure cu skiurile”.
5.
In locatii secrete, in jurul partiilor se desfasurau ritualuri ciudate, macabre, care insa asigurau zapada pentru intreg sezonul. Din pacate aceste ritualuri nu au mai avut loc in ultimul timp datorita delasarii preotilor, si, asa cum ati vazut, cam putina zapada in ultimii ani. Voi reveni cu un articol special dedicat acestui cult al ZAPEZII.
6.
Ajunsesem sa exploram majoritatea vailor posibile si imposibile, inclusiv eluziva vale Olareasa, descoperita cu greutate. In cursul unor astfel de explorari am descoperit din greseala o locatie care, desi nu stiam, marca inceputul sfarsitului: o poiana mare, cu copacii taiati de curand, care mai tarziu mi-am dat seama – era inceputul partiei “Cocosul”.
7. Mult mai putini placasi; pe atunci nu prea era kewl si la moda 🙁 .
8. “Memorialul” era neciuntit de noua partia “Cocosul”, il faceai de sus pana jos fara se te intalnesti decat cu eventuali turisti de la Susai in ultima parte a traseului.
In sfarsit … ce sa mai zic, era marfa. Sau, cum zicea Tolkien:
“Much that once was is lost, for none now live who remember it”, Galadriel, LOTR