Melodie de pe albumul “Nici o problema” aparaut in 1999, piesa
“Curios-Scandalos” este un documentar psihologic ce zugraveste in primul
rand ciocnirea a doua lumi ce coexista. Primul vers “Venim dintre blocuri
d-alea din beton” proiecteaza dosarul unei existente simple – existenta
autentica, atat personala cat si colectiva, vazuta dintre blocuri de catre
vorbitorul contopit cu viata cartierului.

Autorul este onest, si nu poate fi onest decat la persoana I. Realitatea
autorului se izbeste de conceptia adresantului legata de monotonia vietii
din cartier. Autorul nu scapa prilejul chiar din prima strofa sa isi exprime
fronda fata de superficialitatea adresantului, pe care il dispretuieste (“Ai
avea un shoc daca-i sti ce gandesc despre tine”), dispret dezvoltat in
refren. Explicatia se refera la imposibilitatea adresantului de a intelege
realitatea asa cum autorul o percepe. Adresantul nu este nici macar tangent
la realitatea autorului, nu cunoaste nimic pentru ca nu rasfrange in el
insusi nici “viata in viteza “, nici faptele pe care le vezi “de cand intri
pana iesi din cartier”, toate acestea nu se reflecta in continutul sau
sufletesc. La randul sau autorul face abstractie de existenta lumii
exterioare cartierului, inchipuindu-si ca nu exista altceva decat fluxul
minimal al propriei sale constiinte: “Tot ce vrem e sa sara-n aer boxele”.
Avem de-a face cu conflictul a doua mentalitati simpliste fiecare in felul
ei. Spre deosebire de adresant, autorul este salvat insa de autenticiate.

Venim dintre blocuri d-alea din beton
Si iubim tot ce tzie tzi se pare monoton
Am 20 de ani imi spui ca gandesc bine
Ai avea un shoc daca-i shti ce gandesc despre tine

Refren:
Curios , critici fara sa traieshti
E scandalos , felu-n care ne priveshti
E Curios , critici fara sa traieshti
E scandalos , E curios

Prima strofa propriu zisa pune in primul plan persoana intaia si a treia,
exponentii vietii si mentalitatii inchise in granitele cartierului.
Ceilalti, neinitiatii sunt vag pomeniti: “concurenta”, cel “ascuns in
ceata”. Daca in urmatoarea strofa exponentii sunt in primul rand “baietii”,
gasca ce sustine, motiveaza si inspira demersul artistic, precunm si insusi
sensul de a fi al autorului, prima strofa propriu-zisa ne releva un univers
personal. Tenie, Ombladon, care vin din inima strazii pentru o terapie care
te vizeaza, pentru a face sa sara in aer boxele, cei care au vocatia si o
dau la shto, care darama concurenta si traiesc viata in viteza. Totul se
termina cu promisiunea de a ramane la fel si peste 50 de ani, locul “unde a
plouat cu bani” findu-i nefamiliar.

Ne-am intors ca numaru` unu Parazitzii
Pentru totzi bagabontzii
Direct din inima strazii in direct
Tennie Ombladon in efect
Hip-Hop pentru terapie
Tot ce vrem e sa sara-n aer boxele
Ca-n prima zi la shto dau
Ai senzatzia am vocatzia
Concurentza cade azi peste lung gravitatzia
Pentru totzi care-i iubim
Vorbele pleaca din inima direct pe ritm
Ador viatza in viteza drumu` il am in fatza
Nu feresc pe nimeni daca e ascuns in ceatza
Omu` din gresheli invatza
O sa fiu la fel peste 50 de ani
Frate am venit din locu` unde nu a plouat cu bani

Refren:
Curios , critici fara sa traieshti
E scandalos , felu-n care ne priveshti
E Curios , critici fara sa traieshti
E scandalos , E curios

In a doua strofa fresca sociala sporeste in complexitate. Regasim o
condensare de caracteristici ale personajelor extrem de sugestiva. Antiteza
sociala este dezvoltata: primul plan, cel al baietilor de cartier, este
raportat la persoana intai si a treia (“ai mei isi fac de cap”, “stam acolo
zi si noapte”), pe cand planul social al celor care critica fata sa traiasca
vizeaza persoana a doua. Toata piesa de fapt este structurata sub forma unui
dialog. In ciuda naturii aparent rudimentare a persoanejelor (“stam acolo zi
si noapte, numai glume frate”), eroii parazitiaci sunt doar scosi din sfera
ipocriziei sociale, pe cand in cadrul realitatii immediate, chiar si
irationale (“se conduce beat, toti baietii sa consume”), ei infatiseaza
experiente complete. In scrierea de fata regasim doau timpuri: trecutul si
prezentul. “O sa fiu la fel peste 50 de ani” sugereaza un fals viitor, un
viitor care nu este nimic altceva decat mostenirea unui trecut din “locu`
unde n-a plouat cu bani”. Viitorul este un timp fals in piesa, asa cum si
monologul este un fals monolog, mascand un dialog vadit intre personaje
precis conturate, cei care raportati la viata de cartier “o traiesc si o
simt”, si cei care critica fara sa traiasca vreo experienta autentica.

De cand intri pana ieshi din cartier
Cu alcool femei mashini ai mei i-shi fac de cap
Dintre vorbe de-ale lor nu intzelegi nimic
Fiecare a vorbit in jargon de mic
De azi in cartier inc-o lege se impune
Se conduce beat , totzi baietzii sa consume
Aaa Da da Colentina 3 3 blocuri mai incolo sunt baietzii mei

Baietii care isi fac de cap “cu alcol, femei, masini”, au un teritoriu clar
definit: “de cand intri pana iesi din cartier”. Dar o comunitate nu se poate
defini doar geografic, ci in primul rand din punct de vedere al limbajului.
In cartier “fiecare a vorbit in jargon de mic”. Aceasta este de fapt semnul
recunoasterii reciproce, a marginalitatii si subversiunii fata de cultura si
limba oficiala a ta, ca si exponent al altei lumi, tu cel care “dintre vorbe
de-ale lor nu-ntelegi mimic”, si care “critici fara sa traiesti”. Cartierul
nu este o notiune abstracta, vag definita, cel putin nu in universul liric
al Parazitilor, ci din contra, nucleul decadent al acestuia este precis
definit: “Culentina 3, trei blocuri mai incolo sunt baietii mei”.

Stam acolo zi shi noapte numai glume frate
In multe cartiere vezi aceleashi fapte
E Curios , critici fara sa traieshti
E scandalos , felu-n care ne priveshti
Cum e viatza de cartier multzi nu shtiu
Sunt shi cei ce o traiesc shi o simt
Baietzii mei o comit seara de seara
Asta au invatzat cat au lipsit din shcoala

Influentat probabil de Camil Petrescu, pentru care merita a fi scris doar
“ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simţurile mele, ceea ce
gândesc eu…”, autorul parazitiac indeamna in intreaga piesa la o reflectie
concreta a esentei vietii “dintre blocuri, d-alea din beton”, univers in
care momentele din trecut si din prezent par a avea o realitate egală, “
baietzii mei o comit seara de seara/asta au invatzat cat au lipsit din
shcoala”, sau ” dintre vorbe de-ale lor nu intzelegi nimic/fiecare a vorbit
in jargon de mic” sau “o sa fiu la fel peste 50 de ani/frate, vin din locu`
unde n-a plouat cu bani”.

Autorul ramane in constiinta ascultatorilor de gen drept un excelent creator
de imagini, iar piesa trece dupa parerea mea drept una dintre cele mai
puternice din intreg repertoriul parazitiac.

matei (24 nov 2008)