Acum 20 de ani, aveam un site de ski hostat pe un free hosting din acea perioada, care se numea “Romanian skiing pages”. Aparent era direct versiunea 2.0, pentru ca nu imi amintesc sa fi existat un 1.0, soit.
Linkurile care merg sunt cele de la pictures gallery, si de la winter resorts, Busteni si Azuga. De acolo puteti da click si pe partii.
Veti putea vedea de exemplu informatii utile cum ar fi acoperirea de retea pentru Suntel NMT, sau Connex.
Il puteti vedea aici
Ba, cica se zice ca la mine aici desi scrie PACA, nu e chiar Provence, ca e prea multi oameni cu bani. Asa ca, atunci cand a venit fratele Matei in vizita am zis sa mergem si noi sa vedem cum e pe acolo, intr-un mod mai smechereanu – adica cu biclele. MIMV (Matei Imi Plac Vaile) isi inchiriase deja o bicla cam obosita cu care am haladuit pe stancile si pe colinele de pe malu marii, asa ca, dupa ce s-a saturat de asa ceva, intr-o dimineata, am pus biclele in portbagaju’ (extins pe banchete)Â masinii si am luat-o spre Apt. De la Aix tot urci pe nationala, la un moment dat intri prin niste defilee, destul de marfa.
Cam cum ar fi pe hartzda asta
Apt e un orasel ceva mai rasarit printre toate satucele de pe acolo, in sensul ca are un Carrefour, un Conforama, and shit. Acolo ne-am parcat pe undeva pe langa o pista de bicilete si ne-am echipat de drum. Printre altele Matei a constatat ca nu a luat cardul aparatului foto asa ca a facut poze doar cu telefonul. Asta a fost.
Din Apt, dupa ce ne-am invartit un pic in cautarea traseelor marcate de bicicleta care le vazusem eu pe net aici http://www.ot-apt.fr/ballades/velo_luberon.htm am hotarat sa o luam spre iesirea din oras spre Roussillon, si vedem noi ca marcajele alea nu prea se vedeau. La inceput o luam pe o sosea mai ingusta, doar pentru biciclete si mergem vreo 2 -3 km asa, d-am pulea pana ajungem la o intersectie si o luam pe sosea. Mare pericol nu este, ca in zona sunt mai multe biciclete decat masini pe sosele, si localnici par obisnuiti.
Urcam relativ lejer spre Roussillon, acolo e o zona cu mult ocru, un fel de roca mai moale portocalie … plm. Distanta e ceva gen 10 km, nu e mult. Pe drum imi dau seama ca saua mea are furca mult prea scurta, trebuie sa-mi iau una mai lunga ca sa dau mai eficient la pedale.
Din pacate nu urcam in orasul vechi, suntem in trecere, plus ca parea destul de aglomerat si ar fi fost mai complicat cu bicicletele. Coboram pe o sosea goala, la un moment dat ne hotaram sa o luam pe coclauri, mai pe offroad asa pe un drum de tara, printre vii.
Erau si tot felu de campuri, flori, plm.
Din zona aia am continuat cand pe campuri cand pe sosele spre St. Saturnin-les-Apt, ratand Gordes sau Bonnieux care cica ar mai fi misto.Pe la Gordes sunt scenele alea misto, din filmu “ala”.
Spre St. Saturnin e un pic de urcat, ca e pe un deal pe la 400 de m mi se pare. Inainte de St. Saturnin gasesc un loc unde sa ma pis, in spatele la niste plante.
De la St. Saturnin e o coborare misto de vreo 10 km, poate mai mult pana in Apt, unde am ajuns spre seara.
Tura s-a terminat apoteotic intr-un birt local unde baietii se uitau la tv la un meci al lui Marseille.
Ca o concluzie, mi-am dat seama ca de fapt nu am atins cele mai interesante chestii din zone, dar a fost o tura misto, “un pic ca’n Mehedinti” cum zicea Matei. In total intre 40 si 50 de km in general pe sosea cu o portiune de drum forestier, relativ lejereanu.
Cam asa ar fi traseul … in mare.
Alte cateva poze:
Acu vreo 2 sapt, pe cand fratele Matei se pregatea sa aterizeze la Torino cu destinatia La Grave, eu cica skiam la Isola2000 cu J. Am skiat pe acolo, am descoperit printre altele ca exista teleskiuri extreme, interzise incepatorilor, dar despre asta mai incolo.
Deci in principiu am ajuns vineri seara, pe 5.03, de la 10 – 11 grade jos in vale, cum urci la isola 2000 temperatura coboara lejer spre -5 – 6. Ne cazzam la Pierre & Vacances, urcam cele 1000 de pachete and shit pentru Thea, inclusiv un pat pliant, apoi eu cu Bregovici plecam in explorare.
Ne uitam la un panouas
Care era langa funicularul care’l descoperisem data trecuta cu Relu.Facem niste poze noaptea, in sf gasim o pizzerie unde putem comanda take away si comandam. Intre timp bem si o bere acolo pana se face pizza. In pizzerie ok, multi americani, olandezi si pula mea, nu stiu de unde ajung astia la isola care nu e chiar Serre Che.
Se pare ca unii vin la ski, ii prinde ninsoarea, apoi isi lasa masina pana la primavara, gen
Am si filmat un pic gen:
iti cad coaiele de frig la Isola2000 from Adrian Ciobanu on Vimeo.
Dupa urlete, lapte and shit ne culcam, asta dupa lupte seculare pt caldura cu bercovici care e dresat de Jaques sa faca economie la curent si doarme cu geamu deschis indiferent de gradientul de temperatura.
A doua zi de dimineata profitam de Thea ca ne scoala devreme si ajugem relativ repede pe partie. Inainte insa, vedem cum valea se umple de soare, gen
Ne inchiriem skiuri (eu cu J), si mergem pe partie. Toata ziua a fost soare si relativ cald.
J si-a inchiriat skiurile lui preferate, Privighetoare nu mai stiu ce … ce plm erau, de copil … aka 1.50 . Bun, si luam telescaunele la rand:
Ne-am mai oprit pe la beri aia aia
Skiurile mele s-au comportat exemplar, inclusiv prin niste cruste naspa care le-am gasit prin padure unde chiar era sa ma pun in cur de cateva ori.
Aici la Isola am descoperit teleskiingul extrem. Ce inseamna asta? Pai inseamna teleski-uri “”negre”, interzise incepatorilor, care urca la 30 – 45 de grade !, fac curbe, si catodata coboara, trebuie sa mergi un pic in plug :). In plus sunt lungi, gen 1 km si ceva. Oricum pe mine m-au amuzat teribil. Mai putin pe J, care a cazut cu unu, si si-a luat o teapa o data, a coborat la o curba a teleskiului, credea ca a ajuns la destinatie.
Dpdv freeride, posibiltati multiple, curaj mai putin ca era risc 4 de avalansa. M-am dat doar intre partii, prin padure. Peste tot se vedeau avalanse curse.
Pana la urma gasesc telescaunul cu care urcai la 2700 sau 800 nu mai stiu, si de unde cica se vede marea. Ca sa ajungi la el,trebuie sa iei intai un teleski din ala extrem, de aia m-am tepuit pana acum si nu l-am gasit. Din pacate nu am vazut marea, desi era un cer senin. Am facut cateva poze cu J, din pacate el a reusit sa-mi faca doar una, si cu focus aiurea.
si J
La sfarsit a iesit si M cu Thea la plimbare si am mai stat la o bere in apusul soarelui, jos, pe terasa.
In final adaug cateva panarame imense care le-am facut pe acolo. Atentie ca in mod full sunt mari rau, gen 10000 x 3000:
Cam atat, va pupa mosul!
Noroc cu global warmingul asta ca a nins si la Cannes dupa 1000 de ani, lumea era in delir, traficul blocat etc etc. Ca sa vedeti cam cum ar fi mi-am luat repede aparatul foto si am plecat in padurea de alaturi, deci plm:
Cam atat dragii mosului!
Si nu uitati, sambata viitoare incepe olimpiada!Adica prima proba skiistica coborare.
Pentru episodul de astazi va propup “Ninsoarea de adio”, pe versuri de Paunescu, encore une fois, intr-o alta interpretare din perioada “Flacara”:
Zapada: 8/10
Ski: 2/10
Atmosfera: 9/10
Total: 6.3/10
Versurile ar fi: (courtesy http://rockerdiliu.wordpress.com/ )
1. Aseara cand ne desparteam, aseara
Tot mai era un pic de primavara
Si-acum arunca ochii pe fereastra
A viscolit pe despartirea noastra
Distanta s-a-nmultit cu alb de moarte
Departe s-a facut foarte departe
Si ninge intre noi ninsoare mare
Ninsoare de sfarsit de calendare
R: Si ochii nu mai au ce sa mai vada
Doar urme de jivine prin zapada
De ocna-i viscolul ce-mi arde rana
Si-ascult de sub zapezi Siciliana
2. Si vor veni dezastre de tot felul
Precum m-anunta trist violoncelul
Si harpa, si pianul ma omoara
Reverberandu-mi fulgii de afara
Mai latra undeva de frig un caine
Dar tu ce faci in ziua fara maine
De fapt, de ce te-ntreb, cand eu din mine
Mi-am interzis sa stiu ce-i rau sau bine
3. Si a venit ninsoarea alb-albastru
Sa parafeze totul cu dezastru
Sa iasa lupii, agentii foamei sure
Din fiecare palcuri de padure
Sa vina prin orase mari dihanii
Si caii aburind sa traga sanii
Si posta, in aceste vremuri stranii
Sa-ntarzie cu lunile si anii
4. Sa vezi si tu ce strigat tragic este
Sa nu mai dai de tine nicio veste
Pe ochi am doar cand ninge praf pe raza
Si drumurile noastre se blocheaza
Nici nu mai stiu de-i noapte sau de-i ziua
E doar ninsoarea noastra de adio