In seria de cantece de iarna, un alt cantec reprezentativ este “Si totusi vine toamna”, compus de Cristian Buica si interpretat de el + superba Tatiana Stepa, Joan Baez-a noastra din cenaclul Flacara.
Ref:Â in fiecare scurta zi,
Asteptam nopti mai lungi
sa ne putem si noi iubi.
Mi-a cazut pe gura frunza
Unui ultim arbor frant,
Moare vara,moare vara
Si vine toamna pe pamant.
Ia-ti pe umeri haina groasa,
Ia-ti flanelul tau rasfrant,
Moare vara,moare vara
Si vine toamna pe pamant.
Desfrunziri- eu mai mor,tu mai mori,
Infrunziri – si-nviem uneori.
Mi-a cazut in noapte mana
Cand am vrut sa te descant,
Moare vara,moare vara
Si vine toamna pe pamant.
Unde e caldura verii,
Pasii nostri unde sunt,
Moare vara,moare vara
Si vine toamna pe pamant.
Desfrunziri- eu mai mor,tu mai mori,
Infrunziri – si-nviem uneori.
Intrebarea evidenta, de ce melodia aceasta, care nu are o referinta directa la iarna? “My enemy’s enemies are my friends”. Adica evident, orice melodie anti-vara este pro-iarna. Plus ca feelingul este foarte apropiat de ceea ce gasesc eu ca ar trebui sa aiba o melodie de iarna.
Deci plm, cam asa arata o amenda care o iei daca te parchezi in fata la Billa si te duci la ski, adica clar stai mai mult de cele 2h permise. Desi sigur nu sunt primul cu ideea asta stralucita, probabil ca amenda se da cu prioritate celor care oricum stau la 7 -8 minute pe jos de telecabina, dar sunt prea lenesi sa vina pe jos …
Totusi, sa revin la subiect: prin decembrie 2008, ca sa taie nodul gordian al eternelor noastre nehotarari si amanari, Relu hotareste sa ma anunte ca deja au platit ei rezervarea la cazare, so no way back. De ce Ischgl? pai au un site misto, cica vreo 215 km de partii (in Silvretta arena), in plus poti sa skiezi si in Elvetia, pe partea cealalta a muntilor, pentru ca de fapt se cheama zona de ski Ischgl – Samnaun, de unde cica poti sa-ti iei tigari mai ieftine fiind duty free-uri pe la cabane. A … si in plus, am auzit ca foarte multa lume e acolo venita pusa pe distractie, lucru nu foarte apreciat de unii membri ai expeditiei.
Facand o paranteza legata de partii, intotdeauna m-a uimit modul de calcul al sutelor de km cu care se lauda fiecare statiune. Probabil ca fac si niste permutari acolo si calculeaza toate combinatiile pe care le poti face, pentru ca, desi zona de ski este imensa, tot skiezi si in zare se vad alte si alte teleskiuri si telescaune, nu cred ca partiile efective au totalizat mai mult de … sa zicem 30 – 40 km. Si asta cred ca e prea mult …
Traseul de apropiere a fost ceva mai bizar, dar economic in orice caz: pentru ca eu si M eram deja relativ aproape, in sudul Frantei, am plecat cu masina si i-am luat pe R & R de la Bergamo, unde aterizeaza zborurile low cost wizzair, fiind chiar pe traseu. De acolo, in vreo 4 ore eram la vila unde eram cazati, la Haus Bergfrieden.
in fata cabanei
Vila asta este genu de pensiune familiala in care nu se vorbeste decat germana, dar ne-am descurcat pana la urma, cu danke-uri si bitte shon-uri. Camerele erau decente pentru cat am platit (42 euro de persoana cu mic dejun) , chiar daca dusul si toaleta erau pe hol, nu era mare bataie pentru ca erau 4 camere pe etaj, si 2 dusuri/toalete si oricand te puteai duce la alt etaj. Cu aceasta ocazie am putut constata ca atat nemtii cat si nemtoaicele (originali nu austrieci) au obiceiul sa se deplaseze din camera si pana la dus, goi, pentru a nu mai cara si hainele.
Camerele aveau o panorama ok spre statiune, de exemplu puteam face poze gen
bere nocturnapanorama noapte
In plus, cu rezervarea am obtinut o reducere de 1 zi la inchirieri pentru fiecare dintre noi, plus preturi un pic mai mici la cablu.
Pe la jumatea saptamanii ne-a vizitat si J, venit pentru cateva zile pentru un targ de turism cica, la Munchen. El ne-a demonstrat ca se pot lua 2 amenzi de radar una dupa alta, aveam dubii serioase inainte.
Cat am stat acolo a nins in fiecare zi, mai incet sau mai tare, dar instalatiile nu au fost oprite/partii inchise, cu foarte mici exceptii. Am vazut cateva dintre traseele de freeride (mai mult despre asta mai incolo) inchise o zi sau doua, dar doar atat. Dar majoritatea pozelor misto sunt facute intr-o singura zi, cand a fost un cer fara nori si soare, numai bun pt poze tipice, gen
poza de grup
Zona de ski, arata cam asa:
harta partiilor
Destul de impresionant, (click pentru detaliu), si arata si mai impresionant in realitate. Ski passul pentru 6 zile costa 231 euro in full sezon cum am fost noi, destul de scump dar Ischgl e cunoscuta ca o statiune scumpa, so, nimic de zis.
cartela ischgl
De skiat am skiat cam pe 60 – 70 % din partii, unele cum ar fi ruta de intoarcere in fiecare zi. Pentru ca ninsese si ningea mult, nu am avut probleme cu zapada, ceea ce a fost bine pentru ca eu eram cu venerabilele mele volkl carver axis, cu canturile varza, chiar daca le-am mai ascutit eu, asa ca gheata era total de evitat. Asa ca, in afara de ruta de coborare care era infecta si plina de gheata (oare cum ma descurcam inainte la predeal ? :)) ), si unde eram obligat sa merg numai prin padurea de alaturi, partiile au fost foarte bune.
partia de retragere
In general, o zi de ski incepea cu gondola A2, care ne ducea in zona superioara de ski, si de acolo ne alegeam o vale pe care o skiam cu variatele scaune si teleskiuri aflate la dispozitie. In afara de A2 mai existau si A1, si A3, alte gondole care duceau in zona de ski din variate zone ale statiunii. A1 este chiar impresionanta, o gonodola pe 2 cabluri, un fel de minitelecabina, in care incap cel putin 10 oameni, zic eu, desi nu am urcat cu ea.
Principalul nod de transport era in Idalp, pe un platou, unde erau si cateva restaurante imense, snowparkuri, si o duzina de telescaune care duceau care incotro.
jumate din Idalp
Aici au loc si tot felul de concerte de calibru, gen Pink, Kyle Minogue, Sting, etc etc, dar cand am fost noi nu erau, ma gandesc eu ca sunt in general vara 🙂
Partiile erau pt toate gusturile, si f usoare, si greute, si freeride damate/marcate, si freeride pe_unde_vrea pula_ta. Totusi nivelul general era unu comercial, adica mediu spre usor, nu am intalnit o partie caCarpul, dar pana una alta poate caCarpul nu e partie …
Iata de exemplu marturia lui Relu despre ascensiunea si coborarea lui pe cel mai inalt varf din zona, Palinkopf Spitze, 2664 m.
coborare pe Palinkopf Spitze
Dpdv, freeride, am prins niste powder-uri pizda, mai ales in partea elvetiana. Oricum puteai sa skiezi ce vrei, stanci, vai, abrupturi, padure, si nici nu erau greu de gasit, ca urmele de skiuri te ghidau. Snowparkul era misto, dar cu skiuri de 1.91 nu prea e recomandat :). Ceilalti aveau skiuri inchiriate, dar eu m-am ambitionat sa skiez cu ale mele, in primul rand pentru ca e mai kewl cu skiuri mari, si in al doilea rand din motive sentimentale, anul asta fiind planificata pensionarea doamnelor volkl.
Daca tot veni vorba de partea elvetiana, aici treci f simplu, pe creasta sunt niste semne gen asta:
la granita
unde probabil iti faci si o poza, gen
poza cu granita
si incepi sa skiezi in partea elvetiana.
Aici, mie personal mi-a placut mai mult: mai putina lume, mult mai mult powder si zone accesibile de freeride.
poza din telescaun
Noi am skiat doar intr-o mica parte din Samnaun, in jurul cabanei “La Marmotte”, care desi are un nume frantuzesc, e in zona germana, deci se vorbea iarasi, doar germana. Un alt lucru bun era muzica, care era o variatie de la muzica specifica austrica, “de ski”, cunoscatorii stiu despre ce e vorba.
la marmotte
aici am gasit si o ruda mai indepartata a marmotei, cum se poate vedea in filmul de mai jos:
Elvetienii sunt mai old school, pe un versant spre statiunea din vale se aflau 2 telecabine, care era de fapt singurul mod de access in zona skiabila. Poate insa ca terenul este de asa natura incat nu permite instalarea gondolelor.
Tot aici se gasesc cica “duty free”-uri. Exista chiar un duty free run. Curios, m-am dus si eu sa vad ce e asta
si teapa, era o camera de 3×3, in care puteai sa-ti iei tigari ceva mai ieftine, cateva marci dubiose de wiskey si niste insigne. Totusi este de apreciat incercarea.
Traseul de intoarcere era destul de spectaculos, gen stanci si mici scurgeri (de zapada) gen
zona stancoasaalte mici avalanse
Mancarea era in general buna, si nu foarte scumpa, in sensul ca pretul de la restaurant de jos = pretul de la unul din multele restaurante de pe partie. Care, ca tot veni vorba, erau in fiecare vale mai mare, echipate cu tot ce vrei tu (de obicei autoserviri). De exemplu uite ce se putea manca cu 25 de euro:
chitanta restaurant
Destul de ok. Supa de gulash e garantata pentru mine la orice excursie in Austria :).
In Ischgl exista si un dorftunnel care face trecerea de la A2 si A3 la zona mai comerciala / alcoolica a statiunii (pusa pe distractie). Tunelul are lifturi si chiar un trotoar rulant gen aeroport, gen
La intoarcere, pentru ca aveam ceva timp in plus pana la avionul de intoarcere, ne-am oprit sa mancam si sa vizitam un pic Innsbruck, care are un centru istoric f misto. Pacat de avioanele care trec din 5 in 5 minute, gen Nice.
Ce se intampla cand cica ai fi ocupat si nu postezi la timp turele ? Ajungi sa le pui dupa un an, din amintiri si din posturile prietenilor mai consecventi. Ca Matei de exemplu.
Cica anul trecut … prin aprilie asa, l-am convins pe Matei sa isi exorcizeze bucegita cronica si sa vada si cum e prin Fagaras. In principiu la satisfacut experienta, dar nu uita sa precizeze didactico-geologic ca “… caldarea Balii mi s-a parut o super oboseala. Evident, or fi si prin zona locuri faine, pe care daca ti le arata cunoscatorii ai sanse sa ajungi fan Balea. Mie mi-a fost dat sa vad ce vede cineva care ia pentru prima oara contact cu zona…cu toate ca ma indoiesc de existenta unor vai in zona gen Malin, Galbinele, Costila, etc. Iar daca sunt, pericolul de avalansa datorat fetelor inierbate omniprezente in zona si percum si a structurii geomorfologice cred le fac sa fie mult mai periculoase dpdv al avalanselor comparativ cu surorile din Bucegi. “
Revenind la poveste, dupa o plecare cam tarzie, gen “matei si-a uitat aparatul foto la birou dar de fapt era acasa”, reusim dupa pranz sa ajungem la Balea Cascada, sa luam telecabina. Vremea era calda, zapada destul de multa si in general in miscare. Pe vale majoritatea valcelelor erau curse sau in curs de … Skiori erau cativa, in rest fauna obisnuita de Balea.
Ajunsi sus, Matei se schimba imediat si decide sa dea o tura rapida pana nu se inchide telecabina … eu decid sa nu, din pacate. Daca veneam si eu l-as fi dirijat pe drumul bun, astfel incat isi reducea timpul de dat la bete pe fundul vaii. Iata cateva avalanse curse si fotografiate de el.
Intors victorios, Matei ma convinge sa urcam in Saua Doamnelor sa ne dam pe un horn interesant acolo. Urcus a fost destul de ok, pentru ca erau deja trepte sapate. Dupa o tigara triumfatore, in umbrele inserarii pe saua dintre vai, decid sa cobor primul, testand cu ocazia asta skiurile cu silvretta-uri care mi le-a imprumutat Matei. Cica sa vad si eu cum e cu skiuri de tura.
Am vazut, si nu mi-a placut. Probabil ca erau legaturile care nu te ajutau foarte bine la coborare, dar mi-am promis sa ma rezum la legaturi de alpin de acum incolo. Pe horn am coborat raschetat, nu ma simteam deloc in sigurata cu legaturile respective, deci cam de cacat.
Matei se lanseaza vijelios, pleaca cu jumatate din zapada si razant pe langa niste stanci, dar din fericire ajunge in siguranta. Dupa alte cateva viraje ajungem jos, apoi la cabana, unde fetele trebuiau sa ne filmeze/fotografieze. Insa si dslr-urile au o limita pentru ca nu se vedea nimic :), deabeau au iesit cateva poze. Ok .. era intuneric aproape ….
Seara continua cu bere, mancare, plus discutii savante despre vai si coborari … si probabil despre Bubulu.
A doua zi, de dimineata, Matei si Raluca decid sa mai urce o data in Saua Doamnei, vremea era la fel de calda ca si ieri. Mi-e mi-e lene, am fost deja de cateva ori pe acolo. Plus mi-e super tarsa de skiuri, cu volkl-urile mele de 1.90 m-as fi simtit mult mai bine. In sfarsit, se duc, fac poze si coboara, trebuie sa plecam.
Raluca si Monica se duc cu cabina, noi 2 o luam pe vale, pericolul de avalansa estimam noi a scazut, ce era de curs a curs deja.
Pe vale zapada e uda, grea, si nu prea alunecam. Legaturile de tura sa zicem ca ma ajuta un pic la mers pe drept, oricum nu am piei. Partea frumoasa ramane bine inteles, valcelul de la cascada, unde ii fac o poza magistrala lui Matei. Adica asta.
Cam atat ar fi tura, un rezumat, am mai eliminat din backlog ca sa zic asa …
… si am avut prima experienta de ski frantuzesc, saptamana trecuta, intr-o statiune cu un nume cu iz italienesc – isola 2000.
Dar sa incepem cu inceputul: acum vreo 3 saptamani vorbeam cu J, ca doi expati, sa gasim o statiune de ski pt un weekend, undeva la mijloc, intre olanda si sudul frantei. Asta pica cam … plm, chamonix, elvetia, etc etc. In gluma (proasta) am sugerat la grave, J s-a plans ca e doar un teleski si am renuntat … Oricum distanta era mare pt amandoi.
Pana la urma cea mai buna solutie s-a dovedit ca el sa vina cu avionul aici, eu sa-l iau si sa mergem la o statiune mai apropiata din Alpii de sud. Aici in afara de Isola se mai gasesc Auron si Valberg, statiuni similare ca dimensiuni si pozitionare. Bun, si multe altele ca de exemplu Serre Ch, dar vorbesc de cele accesibile intr-un weekend.
Am plecat cu credincioasele mele volkl carver axis de 1.91, la fel de eficiente ca de obicei. J urma sa-si ia niste skiuri de jucarie de 1.50 probabil, ca sa skieze “carve”.
Alpii de sud sunt niste munti cu adevarat interesanti … la 90km de coasta ajungi la 3000 si ceva de metri rapid, vara chiar pe sosea daca te mananca in cur. Apropierea de coasta inseamna precipitatii extrem de bogate .. anul asta periculos de bogate: isola 2000 a fost blocata o saptamana in noiembrie: in multe locuri se acumulasera > 20 de m de zapada.
Deja cativa nefericiti au semnat condica la morti_in_avalansa_pe_hors_piste asa ca nu prea e de glumit, din fericire deja a trecut ceva timp si ce era de curs a curs. Asta nu insemna bineinteles ca nu imi infasor arva sub polar.
Revenind la actiune, sambata 21.01 la o ora stupid de tarzie intram in a8 spre Nice … Drumul este in mare bun, cu parti de voie rapide. Zapada a aparut doar la sfarsit, pe ultimii 20 km, cand practic urci spre statiune din satul Isola, dar foarte putina pe sosea. La un moment dat am vrut sa-mi pun lanturile, nereusind din prima am renuntat, oricum a mers.
Pe la pranz (dupa cam 2h) ne parcam masina intr-o parcare excelent de pustie: isola 2000 ne intampina aproape goala.
La isola si in alte statiuni frantuzesti, dupa cum aveam sa descopar, nu se folosesc cartele de acces. In principiu iti cumperi niste abtipilduri care ti le pui(sau nu) pe tine si treci .. se trece pur si simplu la toate instalatiile. La unele mai e cate cineva care mai controleaza prin sondaj … dar cam atat. Se bazeaza pe incredere. Eu dupa cateva incercari eu mi-am pus abtipildul pe casca …
Abonamentul pt o zi este 24 euro, demi-jurneul 20, inchiriatul cam 20.
Ca domeniu skiabil Isola se prezinta bine: 120 km/44 piste, si 22 de teleferice dintre care 2 gondole mai mari. Destul de multe sunt telescaunele mai vechi, nedebraiabile, de 2Â – 4, dar sunt si vreo 2 de 8, moderne.
De skiat e destul, noi nu am apucat intr-o zi decat cateva piste sa facem. Majoritatea sunt insa usoare … chiar si alea asa zis grele. Greu inseamna doar cateva grade in plus in inclinatie si ceva mai multe moguls.
Dpdv coclauri se gasesc tot timpul variante, dar cunoscatorii le stiu mai bine. Am vazut mai multe culoare interesante cu destul de multe urme pe ele, dar nu imi era clar cu sa ajung acolo si nu aveam timp sa le caut. Asa cam m-am rezumat la variante prin padure/padurici, destul de comune.
Zapada era excelenta, cam 15 – 20 cm de pudra inghetata si fluida deasupra unei zapezi bine batute de ratrakuri … de vis pentru o statiune. Gheata e un musafir greu de gasit in zona. Cat am stat acolo a nins intermitent, inca vreo 10 cm cum am constatat la intoarcere pe sosea. Dpdv al securitatii, erau destul de multe zone alpine expuse, unde vedeam niste versanti destul de ingrijoratori. Oamenii isi faceau datoria si inchideau anumite zone dar lumea nu prea lua in seama avertizarile …
La momentul potrivit am gustat si o bere, mult prea comuna si proasta 1664, intr-o cabanuta cocheta pe la 2000 si ceva de metri, langa partie. Pentru nostalgici gratarelul sfaraia langa cabana.
O bere era 3.5 sau 4.5 euro (la 25 cl), un hotdog 4 euro, o portie de cartofi prajiti 4.5 euro.
Si cam atat – cu ultimul telescaun luat ne-am oprit la masina si ne-am tirat … cu mare atentie pe sosea: la zapada proaspata si la plugurile imense si carora le si cam rupea de alte masini, care aparusera deja.
Incep aici un nou index, si anume melodii cu specific de iarna. Aici o sa includ in special cele cu o tematica de sezon, si mai putin cele cu un videoclip … sa zicem cu zapada.
Incep cu o melodie care am auzit-o de curand, dar mi-a trezit interesul Raphael – le vent de l’hiver
Videoclipul este destul de cheesy, nu e cel original, dar prindeti ideea. Melodia imi pare oarecum un fel de Decembre frantuzesc, sa exemplific cu cateva versuri.
i
