All posts by elefterios

Koenigsleiten, Austria 16-23.02.2008

la o bere cu panorama

In perioada din titlu am fost la ski in Austria, impreuna cu doamna C. si 4 prieteni. A fost misto pe ansamblu, greu de gasit ceva de reprosat acolo fiind vorba de o adevarata industrie a skiului. (ah, in afara de berea de pe partii, dar despre asta mai incolo)
Am plecat destul de tarziu, pe la 9 – 10 datorita variatelor probleme administrative sau de sculat de dimineata, dar pana la urma nu s-a dovedit a fi o problema datorita lungimii traseului, am ajuns in Koenigsleiten cam a doua zi la aceeasi ora.

Probleme deosebite nu am avut pe drum, in afara de o zona intre Ramnicu Valcea si Deva in care ninsese si era usor poleit pe sosea (Matei a avut mai multe distractii pe aici) La un moment dat (eu deja dormeam pe jumate, conducea Relu), ne-am oprit intr-un refugiu de autostrada din austria, dupa Salzburg si am dormit toti vreo 2h, pana cand s-a luminat. Am continuat apoi mult mai proaspeti pana la 1600 m si ceva unde era statiunea, si unde se ajungea pe un drum cam 70 % cu o singura banda.

Am fost cazati intr-un apartament destul de ok, 3 perechi in 3 camere, cu un living, 2 bai, suficient spatiu. Probleme au fost insa, de exemplu cu caldura, care nu prea mergea, sau mergea doar dupa ce faceam scandal la proprietarii vilei, cu curentul care cam cadea daca incercai sa folosesti mai multe “aparate”, sau cu paturile care sincer aveau o lenjerie de “motel_obosit_pentru_bagaboante” de pe la noi … ma rog.

vila in care am stat

Aveam si o mica terasa pe care sa bem/fumam.

pe terasa la bere
Ziua respectiva a fost rezervata in rest shoppingului si alcoolului pentru ca eram prea obositi sa mai mergem la partie.

Incepand cu a doua zi, cam pe la un 9 – 10 maxim ca eram multi de sincronizat, ne-am indreptat spre cel mai apropiat telescaun (5 minute de urcus), cu cartelele nominale care le luasem ziua trecuta de la agentia de turism (poluate cu multe greseli gramaticale in numele noastre).

eu skiez

Aici pentru prima oara am vazut telescaune cu banda rulanta (fiind mai rapide) care permit urcatul foarte lejer indiferent de viteza telescaunului (nu mai trebuie sa fi atent prea mult unde iti intra sub cur – viteza relativa este mica 🙂 ).
in-telescaun
Reteaua de cablu este impresionanta, desi muntii nu sunt cine stie ce ca inaltime (max 2500 si ceva);orice zona cat de cat skiabila este acoperita de unul sau mai multe telescaune/teleskiuri/gondole. Un alt lucru inteligent este ca sunt legate intre ele, poti sa faci un circuit si sa te plimbi de pe un munte pe altul stiind sigur ca te poti intoarce acasa cu cablul. In caz ca nu reusesti (de ex e prea tarziu), din orice statiune in care cobori poti sa iei un autobuz (inclus in costul ski-pass-ului) care te duce eventual pana in fata vilei/hotelului. La noi in fata tot timpul veneau/plecau dar nu am reusit sa descifram orarul exact :), poate ca nici nu prea aveam nevoie datorita apropierii de un telescaun.

zona de ski koenisgleiten - Zillertal Arena

Asa cum se vede in poza, zona de ski apropiata de noi se impartea in 2 masive, separate de valea in care se afla “statiunea” Koenigsleiten. In stanga, spre Koenigsleitenspizte era mai alpin, gen Sinaia, iar in dreapta spre Krimml era mai .. Predeal/Poiana Brasov. Noi am skiat succesiv pe fiecare parte, intr-o zi ne-am dus si mai incolo, spre Gerlos (Matei si Raluca s-au dus de 2 ori, au facut si un mic “circuit”).

apus de soare de pe terasa

Zapada era pe ansamblu buna, nu am vazut zone cu pamant, tunurile de zapada fiind peste tot, si functionand atunci cand trebuie. Evident, in zonele cu mai multa zapada de tun era ca inghetata, dar nu foarte deranjant. Pantele nu sunt cine stie ce, si nici dificultatea, practic nimic pe acolo nu se apropia de Carp (care mai are si saritoarea aia de 40 de m, prietenii stiu de ce). Oricum, nu asta era ideea, Zillertal este o zona de skiat frumos, de agrement. Daca vrei te poti duce si prin boscheti, dar eu nu am facut-o.

eu beau din nou bere

Berea: berea pe ansamblu era buna, daca ti-o luai la sticla. Draft, cum isi lua mai toata lumea avea un mare neajuns. In fata ta (!) barmanul umplea halba pe jumatate cu bere, cealalta jumatate cu apa. Probabil ca era vreun program sa limiteze alcoolizarea pe partie, plm. Oricum, socant.

eu pe langa o halba

Vremea a fost excelenta toata perioada, pacat insa ca nu a nins, doar un pic de fulguiala in ultima zi. In rest soare si destul de cald (zapada nu se topea datorita tunurilor 🙂 ).

Ce mi-a mai placut au fost restaurantele superdotate/utilate trantite in varf de munte. Ca asta de exemplu.

restaurant pe Koenigsleitenspitze

De asemenea coloanele de ratrakuri care le intalneai daca coborai seara, dupa ce s-au inchis scaunele. Si multe altele .. oricum marfa.
Inca un filmulet cu noi frecand-o la o tigara …

pe munte
Aici e postul lui Matei despre excursie.
Extra poze in continuare.

Worse is Better

Cum zicea si Jeff Atwood in blogul lui , Coding Horror, de multe ori worse is better. Un exemplu foarte bun este standardul flash video (flv). E naspa, compresie proasta, multe artifacturi, dar pentru ca e prezent pe orice calculator care are browser s-a impus fara drept de replica. Ca urmare, obosit sa ma complic cu filme xvid, divx wmv sau aiurea, si cu playere naspa fara control, mi-am trecut toate filmele pe flv, folosesc pluginul Anarchy Media Player.

asta e … pula mea … e mai simplu asa.

Energia NU se conserva

De dimineata am vazut inca un episod din “Dark matter & dark energy” de la TTC, un documentar destul de misto. In aces episod era vorba despre presiunea (negativa) a energiei intunecate si de ce cauzeaza aceasta expansiunea accelerata a Universului. La un moment dat argumentatia a alunecat spre conservarea energiei, si respectivul lector a demonstrat ca in spatiul relativist/expansionist energia nu se conserva, ceea ce m-a socat un pic, mai ales ca era destul de evident, dar eu nu ma gandisem pana acum.

Asa cum stim, intotdeaua o simetrie este asociata cu o marime care se conserva. In cazul energiei, in fizica clasica, este vorba de invarianta la trecerea timpului, adica faptul ca legile fizicii sunt aceleasi in orice moment al universului. However, in cazul unui Univers in expansiune, desi materia in sine nu este afectata, fotonii pierd energie prin deplasarea spre rosu, energie care se pierde. Sigur, discutia este aici destul de deschisa, pentru ca notiunea de energie depinde si de sistemul de referinta, dar ideea de baza, din cate inteleg eu, este ca se pierde energie. Universul pare sa fie totusi un sistem deschis.

IMax – Mission to MIR

Azi dimineata am vazut IMAX: Mission to MIR , un film din ani ’90, ce cuprinde cateva misiuni de colaborare NASA – RKA , in care astronauti americani au stat pe MIR, a existat si un dock intre MIR si o naveta americana Endeavour.

MIR
De la distanta de 17 ani am remarcat diverse amanunte amuzante, induiosatoare, sau pur si simplu stupide. Atmosfera filmului este tipica momentelor de entuziasm fragil, de dupa caderea (asa cum se vede acum, temporara) a URSS, in care cooperarea intre rusi si americani parea in sfarsit realizabila si sigura. Bineinteles, ceea ce se intelegea era cooperarea intre o Rusie aparent neutered, in prag de colaps, si o America aparent victorioasa.

Un american care urma sa fie primul care mergea intr-un modul Soyuz de comanda (deci practic participa la lansare/docare cu Mir) explica destul de jenat/uimit ca trebuie sa invete rusa, pentru ca toate comenzile sunt in rusa si nu intelege nimic. Filmul prezinta alternativ contactul americanului cu Star – city-ul rusesc, care arata cam dezolant pentru ceea ce este ( in esenta un oras populat doar de haute bourgeoise moderni bine platiti), si a unui rus cu cultura americana – adica gratar in curtea din spatele casei … pretty pathetic.

MIR este … MIR, adica o chestie plina de cabluri, conducte obiecte care plutesc peste tot, cam tot ce reusisera sa adune in 10 ani respectabili de utilizare.

MIR

Asa cum banuiam imaginile din MIR nu au fost filmate cu camere IMAX se vede diferenta de calitate. In schimb imaginile de la andocarea MIR – Endeavour sunt superbe, ansamblul arata destul de SF. Desi nu intra in detalii, m-ar fi interesat sa stiu mai mult despre procedura efectiva, eu banuiesc ca Endeavour a manevrat mai mult desi MIR avea si ea thruster-e de control.

MIR si Endevour

Pentru a aduce probabil o dimensiune umana filmului, la un moment dat este o scena in care rusii si americanii canta impreuna la chitara un cantect rusesc … yeah right.

Spre final, o americanca care ramasese pe MIR este nevoita sa se intoarce pe pamant cu modulul Soyuz, adica hard landing cu parasuta, deoarece (ca o avant-premiera a ceea ce urma in anii urmatori) se descoperise o problema la naveta si zborurile erau oprite. De ce nu ma mira chestia asta?