Category Archives: ski

7.04.2008 – o tura la Balea cu Matei si Raluca

datacurenta

Ce se intampla cand cica ai fi ocupat si nu postezi la timp turele ? Ajungi sa le pui dupa un an, din amintiri si din posturile prietenilor mai consecventi. Ca Matei de exemplu.

avalansa-balea
Cica anul trecut … prin aprilie asa, l-am convins pe Matei sa isi exorcizeze bucegita cronica si sa vada si cum e prin Fagaras. In principiu la satisfacut experienta, dar nu uita sa precizeze didactico-geologic ca “… caldarea Balii mi s-a parut o super oboseala. Evident, or fi si prin zona locuri faine, pe care daca ti le arata cunoscatorii ai sanse sa ajungi fan Balea. Mie mi-a fost dat sa vad ce vede cineva care ia pentru prima oara contact cu zona…cu toate ca ma indoiesc de existenta unor vai in zona gen Malin, Galbinele, Costila, etc. Iar daca sunt, pericolul de avalansa datorat fetelor inierbate omniprezente in zona si percum si a structurii geomorfologice cred le fac sa fie mult mai periculoase dpdv al avalanselor comparativ cu surorile din Bucegi.

Revenind la poveste, dupa o plecare cam tarzie, gen “matei si-a uitat aparatul foto la birou dar de fapt era acasa”, reusim dupa pranz sa ajungem la Balea Cascada, sa luam telecabina. Vremea era calda, zapada destul de multa si in general in miscare. Pe vale majoritatea valcelelor erau curse sau in curs de … Skiori erau cativa, in rest fauna obisnuita de Balea.

Ajunsi sus, Matei se schimba imediat si decide sa dea o tura rapida pana nu se inchide telecabina … eu decid sa nu, din pacate. Daca veneam si eu l-as fi dirijat pe drumul bun, astfel incat isi reducea timpul de dat la bete pe fundul vaii. Iata cateva avalanse curse si fotografiate de el.

avalansa1

avalansa3

avalansa4

Intors victorios, Matei ma convinge sa urcam in Saua Doamnelor sa ne dam pe un horn interesant acolo. Urcus a fost destul de ok, pentru ca erau deja trepte sapate. Dupa o tigara triumfatore, in umbrele inserarii pe saua dintre vai, decid sa cobor primul, testand cu ocazia asta skiurile cu silvretta-uri care mi le-a imprumutat Matei. Cica sa vad si eu cum e cu skiuri de tura.

matei-pe-stanca
eu-fumez-pe-marginea-valcelului

Am vazut, si nu mi-a placut. Probabil ca erau legaturile care nu te ajutau foarte bine la coborare, dar mi-am promis sa ma rezum la legaturi de alpin de acum incolo. Pe horn am coborat raschetat, nu ma simteam deloc in sigurata cu legaturile respective, deci cam de cacat.

eu-cobor

Matei se lanseaza vijelios, pleaca cu jumatate din zapada si razant pe langa niste stanci, dar din fericire ajunge in siguranta. Dupa alte cateva viraje ajungem jos, apoi la cabana, unde fetele trebuiau sa ne filmeze/fotografieze. Insa si dslr-urile au o limita pentru ca nu se vedea nimic :), deabeau au iesit cateva poze. Ok .. era intuneric aproape ….

Seara continua cu bere, mancare, plus discutii savante despre vai si coborari … si probabil despre Bubulu.

A doua zi, de dimineata, Matei si Raluca decid sa mai urce o data in Saua Doamnei, vremea era la fel de calda ca si ieri. Mi-e mi-e lene, am fost deja de cateva ori pe acolo. Plus mi-e super tarsa de skiuri, cu volkl-urile mele de 1.90 m-as fi simtit mult mai bine. In sfarsit, se duc, fac poze si coboara, trebuie sa plecam.
Raluca si Monica se duc cu cabina, noi 2 o luam pe vale, pericolul de avalansa estimam noi a scazut, ce era de curs a curs deja.

Pe vale zapada e uda, grea, si nu prea alunecam. Legaturile de tura sa zicem ca ma ajuta un pic la mers pe drept, oricum nu am piei. Partea frumoasa ramane bine inteles, valcelul de la cascada, unde ii fac o poza magistrala lui Matei. Adica asta.

Cam atat ar fi tura, un rezumat, am mai eliminat din backlog ca sa zic asa …

21 ianuarie 2009 – ski la Isola 2000

telescaun in amurg la isola 2000

… si am avut prima experienta de ski frantuzesc, saptamana trecuta, intr-o statiune cu un nume cu iz italienesc – isola 2000.

Dar sa incepem cu inceputul: acum vreo 3 saptamani vorbeam cu J, ca doi expati, sa gasim o statiune de ski pt un weekend, undeva la mijloc, intre olanda si sudul frantei. Asta pica cam … plm, chamonix, elvetia, etc etc. In gluma (proasta) am sugerat la grave, J s-a plans ca e doar un teleski si am renuntat … Oricum distanta era mare pt amandoi.
Pana la urma cea mai buna solutie s-a dovedit ca el sa vina cu avionul aici, eu sa-l iau si sa mergem la o statiune mai apropiata din Alpii de sud. Aici in afara de Isola se mai gasesc Auron si Valberg, statiuni similare ca dimensiuni si pozitionare. Bun, si multe altele ca de exemplu Serre Ch, dar vorbesc de cele accesibile intr-un weekend.

Am plecat cu credincioasele mele volkl carver axis de 1.91, la fel de eficiente ca de obicei. J urma sa-si ia  niste skiuri de jucarie de 1.50 probabil, ca sa skieze “carve”.

Alpii de sud sunt niste munti cu adevarat interesanti … la 90km de coasta ajungi la 3000 si ceva de metri rapid, vara chiar pe sosea daca te mananca in cur. Apropierea de coasta inseamna precipitatii extrem de bogate .. anul asta periculos de bogate: isola 2000 a fost blocata o saptamana in noiembrie: in multe locuri se acumulasera > 20 de m de zapada.
Deja cativa nefericiti au semnat condica la morti_in_avalansa_pe_hors_piste asa ca nu prea e de glumit, din fericire deja a trecut ceva timp si ce era de curs a curs. Asta nu insemna bineinteles ca nu imi infasor arva sub polar.
Revenind la actiune, sambata 21.01 la o ora stupid de tarzie intram in a8 spre Nice … Drumul este in mare bun, cu parti de voie rapide. Zapada a aparut doar la sfarsit, pe ultimii 20 km, cand practic urci spre statiune din satul Isola, dar foarte putina pe sosea. La un moment dat am vrut sa-mi pun lanturile, nereusind din prima am renuntat, oricum a mers.
Pe la pranz (dupa cam 2h) ne parcam masina intr-o parcare excelent de pustie: isola 2000 ne intampina aproape goala.

La isola si in alte statiuni frantuzesti, dupa cum aveam sa descopar, nu se folosesc cartele de acces. In principiu iti cumperi niste abtipilduri care ti le pui(sau nu) pe tine si treci .. se trece pur si simplu la toate instalatiile. La unele mai e cate cineva care mai controleaza prin sondaj … dar cam atat. Se bazeaza pe incredere. Eu dupa cateva incercari eu mi-am pus abtipildul pe casca …
Abonamentul pt o zi este 24 euro, demi-jurneul 20, inchiriatul cam 20.


Ca domeniu skiabil Isola se prezinta bine: 120 km/44 piste, si 22 de teleferice dintre care 2 gondole mai mari. Destul de multe sunt telescaunele mai vechi, nedebraiabile, de 2  – 4, dar sunt si vreo 2 de 8, moderne.
De skiat e destul, noi nu am apucat intr-o zi decat cateva piste sa facem. Majoritatea sunt insa usoare … chiar si alea asa zis grele. Greu inseamna doar cateva grade in plus in inclinatie si ceva mai multe moguls.
Dpdv coclauri se gasesc tot timpul variante, dar cunoscatorii le stiu mai bine. Am vazut mai multe culoare interesante cu destul de multe urme pe ele, dar nu imi era clar cu sa ajung acolo si nu aveam timp sa le caut. Asa cam m-am rezumat la variante prin padure/padurici, destul de comune.

Zapada era excelenta, cam 15 – 20 cm de pudra inghetata si fluida deasupra unei zapezi bine batute de ratrakuri … de vis pentru o statiune. Gheata e un musafir greu de gasit in zona. Cat am stat acolo a nins intermitent, inca vreo 10 cm cum am constatat la intoarcere pe sosea. Dpdv al securitatii, erau destul de multe zone alpine expuse, unde vedeam niste versanti destul de ingrijoratori. Oamenii isi faceau datoria si inchideau anumite zone dar lumea nu prea lua in seama avertizarile …


La momentul potrivit am gustat si o bere, mult prea comuna si proasta 1664, intr-o cabanuta cocheta pe la 2000 si ceva de metri, langa partie. Pentru nostalgici gratarelul sfaraia langa cabana.

O bere era 3.5 sau 4.5 euro (la 25 cl), un hotdog 4 euro, o portie de cartofi prajiti 4.5 euro.
Si cam atat – cu ultimul telescaun luat ne-am oprit la masina si ne-am tirat … cu mare atentie pe sosea: la zapada proaspata si la plugurile imense si carora le si cam rupea de alte masini, care aparusera deja.

Un nou index – Melodii de iarna

Incep aici un nou index, si anume melodii cu specific de iarna. Aici o sa includ in special cele cu o tematica de sezon, si mai putin cele cu un videoclip … sa zicem cu zapada.

Incep cu o melodie care am auzit-o de curand, dar mi-a trezit interesul Raphael – le vent de l’hiver

Videoclipul este destul de cheesy, nu e cel original, dar prindeti ideea. Melodia imi pare oarecum un fel de Decembre frantuzesc, sa exemplific cu cateva versuri.

Vive le vent de l’hiver
Et tout retourne la terre
Les loups sont à la porte
Un dernier coup d’oeil en arrière
Dans le rétroviseur

sau

C’était le temps de Lily Brik
Le temps du soleil tatoué
C’était le temps des avalanches
Le temps des verres bus et cassés
Ma vie brûlait comme la place rouge
Quand la nuit finissait sa course

Scorurile melodiei sunt:

Zapada: 4/10
Ski: 0/10
Atmosfera: 8/10
Total: 4/10

Versurile complete ar fi:

C’était le temps d’une autre année
Le temps des néons allumés
Le temps des témoins des colombes
Le temps de la vitesse et de l’ombre
Le temps des lettres jetées au feu
Le temps où on était heureux

C’était le temps des bords de mer
Le temps des Gainsbourg, des Prévert
Je revois tes cheveux défaits
Dans la chambre d’hôtel tu jouais
Et moi sur la banquette arrière
Je voyais le monde à l’envers …

Vive le vent de l’hiver
Et la chanson de Prévert
Continue sa route à l’envers
Je ne suis pas chrétien
Mais de tout je me souviens

Vive le vent de l’hiver
Et tout retourne la terre
Les loups sont à la porte
Un dernier coup d’oeil en arrière
Dans le rétroviseur

C’était le temps de Lily Brik
Le temps du soleil tatoué
C’était le temps des avalanches
Le temps des verres bus et cassés
Ma vie brûlait comme la place rouge
Quand la nuit finissait sa course

C’était le temps des accords majeurs
Où tout était illuminé
Et j’entends battre ton coeur
Doucement doucement
Je ne suis pas soigné
C’était le temps de la Cantate
Le temps où tu la jouais pour moi

Vive le vent de l’hiver
Et la chanson de Prévert
Continue sa route à l’envers
Je ne suis pas chrétien
Mais de tout je me souviens

Vive le vent de l’hiver
Et tout retourne à la terre
Les loups sont à ma porte
Un dernier coup d’oeil en arrière
Dans le rétroviseur

(Sur les routes pavées
Nuit d’hiver j’étais…)

Vasile Alecsandri – Iarna

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;
Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,
Raspandind flori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!
Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.

Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare,
Ca fantasme albe plopii insirati se perd in zare,
Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum,
Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.

Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare
Straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare.
Intr-o sanie usoara care trece peste vai …
In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.