Category Archives: Poezii de iarna

Vasile Alecsandri – Iarna

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;
Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,
Raspandind flori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!
Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.

Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare,
Ca fantasme albe plopii insirati se perd in zare,
Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum,
Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.

Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare
Straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare.
Intr-o sanie usoara care trece peste vai …
In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.

Decembre – George Bacovia

Cu aceasta poezie o sa incep seria de poezii de iarna/zapada/anti-vara care o sa o postez in acest sezon.

Te uita cum ninge decembre…
Spre geamuri, iubito, priveste —
Mai spune s-aduca jaratec
Si focul s-aud cum trosneste.

Si mâna fotoliul spre soba,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele — totuna —
As vrea să le-nvat simfonia.

Mai spune s-aduca si ceaiul,
Si vino si tu mai aproape; —
Citeste-mi ceva de la poluri,
Si ninga… zapada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine.
Si toate din casa mi-s sfinte; —
Te uita cum ninge decembre…
Nu râde… citeste inainte.

E ziua si ce intuneric…
Mai spune s-aduca si lampa —
Te uita, zapada-i cât gardul,
Si-a prins promoroaca si clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasa…
Potop e-napoi si nainte,
Te uita cum ninge decembre,
Nu râde… citeste inainte.