Acu vreo 2 sapt, pe cand fratele Matei se pregatea sa aterizeze la Torino cu destinatia La Grave, eu cica skiam la Isola2000 cu J. Am skiat pe acolo, am descoperit printre altele ca exista teleskiuri extreme, interzise incepatorilor, dar despre asta mai incolo.
Deci in principiu am ajuns vineri seara, pe 5.03, de la 10 – 11 grade jos in vale, cum urci la isola 2000 temperatura coboara lejer spre -5 – 6. Ne cazzam la Pierre & Vacances, urcam cele 1000 de pachete and shit pentru Thea, inclusiv un pat pliant, apoi eu cu Bregovici plecam in explorare.
Ne uitam la un panouas
panou langa funicular, 245 e zapada 🙂
Care era langa funicularul care’l descoperisem data trecuta cu Relu.Facem niste poze noaptea, in sf gasim o pizzerie unde putem comanda take away si comandam. Intre timp bem si o bere acolo pana se face pizza. In pizzerie ok, multi americani, olandezi si pula mea, nu stiu de unde ajung astia la isola care nu e chiar Serre Che.
Se pare ca unii vin la ski, ii prinde ninsoarea, apoi isi lasa masina pana la primavara, gen
Dupa urlete, lapte and shit ne culcam, asta dupa lupte seculare pt caldura cu bercovici care e dresat de Jaques sa faca economie la curent si doarme cu geamu deschis indiferent de gradientul de temperatura.
A doua zi de dimineata profitam de Thea ca ne scoala devreme si ajugem relativ repede pe partie. Inainte insa, vedem cum valea se umple de soare, gen
rasarit la Isola2000
Ne inchiriem skiuri (eu cu J), si mergem pe partie. Toata ziua a fost soare si relativ cald.
J si-a inchiriat skiurile lui preferate, Privighetoare nu mai stiu ce … ce plm erau, de copil … aka 1.50 . Bun, si luam telescaunele la rand:
in telescaun in valea la Valetteautoportretj cu muntii
Ne-am mai oprit pe la beri aia aia
eu beau bere
Skiurile mele s-au comportat exemplar, inclusiv prin niste cruste naspa care le-am gasit prin padure unde chiar era sa ma pun in cur de cateva ori.
Aici la Isola am descoperit teleskiingul extrem. Ce inseamna asta? Pai inseamna teleski-uri “”negre”, interzise incepatorilor, care urca la 30 – 45 de grade !, fac curbe, si catodata coboara, trebuie sa mergi un pic in plug :). In plus sunt lungi, gen 1 km si ceva. Oricum pe mine m-au amuzat teribil. Mai putin pe J, care a cazut cu unu, si si-a luat o teapa o data, a coborat la o curba a teleskiului, credea ca a ajuns la destinatie.
Dpdv freeride, posibiltati multiple, curaj mai putin ca era risc 4 de avalansa. M-am dat doar intre partii, prin padure. Peste tot se vedeau avalanse curse.
Pana la urma gasesc telescaunul cu care urcai la 2700 sau 800 nu mai stiu, si de unde cica se vede marea. Ca sa ajungi la el,trebuie sa iei intai un teleski din ala extrem, de aia m-am tepuit pana acum si nu l-am gasit. Din pacate nu am vazut marea, desi era un cer senin. Am facut cateva poze cu J, din pacate el a reusit sa-mi faca doar una, si cu focus aiurea.
io out of focus
si J
iar j cu muntii
La sfarsit a iesit si M cu Thea la plimbare si am mai stat la o bere in apusul soarelui, jos, pe terasa.
bere
In final adaug cateva panarame imense care le-am facut pe acolo. Atentie ca in mod full sunt mari rau, gen 10000 x 3000:
Saptamana trecuta, pe 2.01.2010, am inaugurat anul nou skiistic cu Relu, la ski la Isola2000 . Nu am mai prins returul est ca anul trecut, dar a fost misto. Mai putin pentru Toni care a venit si ea, dar a facut frigul, din anumite motive dietetice ;).
In plus am profitat de okazie sa imi testez noile skiuri Coreupt Candide Pow, care le pomeneam acum cateva posturi.
Adica astea:
oh no! noile coreupt candide thovex pow
Asadar deci, sambata dimineata, sa zicem pe la un 9 si ceva, plecam spre Isola. De la mine e cam o ora jumate, drumul e foarte spectaculos prin niste chei super misto. Dar mai ales, drumul era bine dezapezit.
statia de jos
In sfarsit, ajunsi in parcarea de jos ne echipam, Relu isi inchiriaza skiuri si ne indreptam spre telescaunul din stanga.
sus la telescaun
Ajunsi sus eu sunt nerabdator sa testez skiurile in conditii cat mai variate, asa ca ne bagam pe o aratura, printre niste copaci. Zapada e o combinatie de crusta inghetata si pudra inghetata. Coreupt-urile taie bine, intra usor in curba chiar si in conditiile respective destul de naspa. Crusta mi s-a parut foarte clar mai usor de abordat fata de precedentele mele Volkl Carver Axis, din glorioasa epoca de piatra.
Fiind twintip, nu agata zapada, deci e ok din acest punct de vedere.
Din pacate noi continuam aratura aiurea, si ne trezim in zona cu hoteluri, de unde trebuie sa o luam un pic la picior si sa coboram cu un funicular la partii. Naspa.
gondola Mercantour
Dupa jumatea de ora pierduta, luam cabina spre varful Pelevos, cu gondola Mercantour. De aici avem acces la inca cateva vai/cabluri:St. Saveur, Sisteron, Merlier, Mene.
Valea st. Saveur
Din pacate nu urcam pe varful Sisteron de unde cica se vede marea, pentru ca eu am uitat pe care trebuie sa urcam. Next time.
in josul vaii este o cabanuta, La Valette, unde anu trecut am mancat bine cu J. Acum nu ne oprim.
La Valette
Pe partii profit sa testez Coreupt-urile in conditii de:
– viteza/stabilitate, aici imi era frica, fiind de doar 174 si eu obisnuit cu 191. Dar se comporta extrem de stabil, nu se compara cu Elan-urile care vrea sa le vanda Matei.Poate si raza de 23 m isi spune cuvantul.
– ski de partie: am incercat ce scheme si ce stiluri mi-au trecut prin minte. Skiul intra bine in viraj, nu am simtit deloc cotele de 124/92/114. Pe de alta parte, se zice ca un skior bun skiaza bine cu orice skiuri, asa ca poate ca nu sunt o referinta buna. Ceea ce mi-a placut insa este ca nu am avut emotii pe gheata, si nu doar din cauza canturilor noi.
Am vazut destul de multi versanti scursi, unii in zone unde chiar nu ma asteptam, cu padure and shit.Riscul de avalansa era 3, si unele piste erau inchise. Nu mai vorbesc de unele offpiste :).
o avalansa
Spre final am schimbat versantul, pentru ca soarele apunea si era inca pe stanga, unde fusesem prima data. Aici spre final eun teleski care e f abrut, si face curbe :), si care te duce pe la 2600 de m in final. Soarele apunea si lumina era fantastica, destul de aproape de ce am obtinut eu din white balance.
in teleskiapus
Vremea a fost destul de misto pt ski, dar batea un vant de’ti cadeau coaiele. La plecare erau -9 grade. Vizionati filmul urmator ca exemplificare:
Deci plm, cam asa arata o amenda care o iei daca te parchezi in fata la Billa si te duci la ski, adica clar stai mai mult de cele 2h permise. Desi sigur nu sunt primul cu ideea asta stralucita, probabil ca amenda se da cu prioritate celor care oricum stau la 7 -8 minute pe jos de telecabina, dar sunt prea lenesi sa vina pe jos …
Totusi, sa revin la subiect: prin decembrie 2008, ca sa taie nodul gordian al eternelor noastre nehotarari si amanari, Relu hotareste sa ma anunte ca deja au platit ei rezervarea la cazare, so no way back. De ce Ischgl? pai au un site misto, cica vreo 215 km de partii (in Silvretta arena), in plus poti sa skiezi si in Elvetia, pe partea cealalta a muntilor, pentru ca de fapt se cheama zona de ski Ischgl – Samnaun, de unde cica poti sa-ti iei tigari mai ieftine fiind duty free-uri pe la cabane. A … si in plus, am auzit ca foarte multa lume e acolo venita pusa pe distractie, lucru nu foarte apreciat de unii membri ai expeditiei.
Facand o paranteza legata de partii, intotdeauna m-a uimit modul de calcul al sutelor de km cu care se lauda fiecare statiune. Probabil ca fac si niste permutari acolo si calculeaza toate combinatiile pe care le poti face, pentru ca, desi zona de ski este imensa, tot skiezi si in zare se vad alte si alte teleskiuri si telescaune, nu cred ca partiile efective au totalizat mai mult de … sa zicem 30 – 40 km. Si asta cred ca e prea mult …
Traseul de apropiere a fost ceva mai bizar, dar economic in orice caz: pentru ca eu si M eram deja relativ aproape, in sudul Frantei, am plecat cu masina si i-am luat pe R & R de la Bergamo, unde aterizeaza zborurile low cost wizzair, fiind chiar pe traseu. De acolo, in vreo 4 ore eram la vila unde eram cazati, la Haus Bergfrieden.
in fata cabanei
Vila asta este genu de pensiune familiala in care nu se vorbeste decat germana, dar ne-am descurcat pana la urma, cu danke-uri si bitte shon-uri. Camerele erau decente pentru cat am platit (42 euro de persoana cu mic dejun) , chiar daca dusul si toaleta erau pe hol, nu era mare bataie pentru ca erau 4 camere pe etaj, si 2 dusuri/toalete si oricand te puteai duce la alt etaj. Cu aceasta ocazie am putut constata ca atat nemtii cat si nemtoaicele (originali nu austrieci) au obiceiul sa se deplaseze din camera si pana la dus, goi, pentru a nu mai cara si hainele.
Camerele aveau o panorama ok spre statiune, de exemplu puteam face poze gen
bere nocturnapanorama noapte
In plus, cu rezervarea am obtinut o reducere de 1 zi la inchirieri pentru fiecare dintre noi, plus preturi un pic mai mici la cablu.
Pe la jumatea saptamanii ne-a vizitat si J, venit pentru cateva zile pentru un targ de turism cica, la Munchen. El ne-a demonstrat ca se pot lua 2 amenzi de radar una dupa alta, aveam dubii serioase inainte.
Cat am stat acolo a nins in fiecare zi, mai incet sau mai tare, dar instalatiile nu au fost oprite/partii inchise, cu foarte mici exceptii. Am vazut cateva dintre traseele de freeride (mai mult despre asta mai incolo) inchise o zi sau doua, dar doar atat. Dar majoritatea pozelor misto sunt facute intr-o singura zi, cand a fost un cer fara nori si soare, numai bun pt poze tipice, gen
poza de grup
Zona de ski, arata cam asa:
harta partiilor
Destul de impresionant, (click pentru detaliu), si arata si mai impresionant in realitate. Ski passul pentru 6 zile costa 231 euro in full sezon cum am fost noi, destul de scump dar Ischgl e cunoscuta ca o statiune scumpa, so, nimic de zis.
cartela ischgl
De skiat am skiat cam pe 60 – 70 % din partii, unele cum ar fi ruta de intoarcere in fiecare zi. Pentru ca ninsese si ningea mult, nu am avut probleme cu zapada, ceea ce a fost bine pentru ca eu eram cu venerabilele mele volkl carver axis, cu canturile varza, chiar daca le-am mai ascutit eu, asa ca gheata era total de evitat. Asa ca, in afara de ruta de coborare care era infecta si plina de gheata (oare cum ma descurcam inainte la predeal ? :)) ), si unde eram obligat sa merg numai prin padurea de alaturi, partiile au fost foarte bune.
partia de retragere
In general, o zi de ski incepea cu gondola A2, care ne ducea in zona superioara de ski, si de acolo ne alegeam o vale pe care o skiam cu variatele scaune si teleskiuri aflate la dispozitie. In afara de A2 mai existau si A1, si A3, alte gondole care duceau in zona de ski din variate zone ale statiunii. A1 este chiar impresionanta, o gonodola pe 2 cabluri, un fel de minitelecabina, in care incap cel putin 10 oameni, zic eu, desi nu am urcat cu ea.
Principalul nod de transport era in Idalp, pe un platou, unde erau si cateva restaurante imense, snowparkuri, si o duzina de telescaune care duceau care incotro.
jumate din Idalp
Aici au loc si tot felul de concerte de calibru, gen Pink, Kyle Minogue, Sting, etc etc, dar cand am fost noi nu erau, ma gandesc eu ca sunt in general vara 🙂
Partiile erau pt toate gusturile, si f usoare, si greute, si freeride damate/marcate, si freeride pe_unde_vrea pula_ta. Totusi nivelul general era unu comercial, adica mediu spre usor, nu am intalnit o partie caCarpul, dar pana una alta poate caCarpul nu e partie …
Iata de exemplu marturia lui Relu despre ascensiunea si coborarea lui pe cel mai inalt varf din zona, Palinkopf Spitze, 2664 m.
coborare pe Palinkopf Spitze
Dpdv, freeride, am prins niste powder-uri pizda, mai ales in partea elvetiana. Oricum puteai sa skiezi ce vrei, stanci, vai, abrupturi, padure, si nici nu erau greu de gasit, ca urmele de skiuri te ghidau. Snowparkul era misto, dar cu skiuri de 1.91 nu prea e recomandat :). Ceilalti aveau skiuri inchiriate, dar eu m-am ambitionat sa skiez cu ale mele, in primul rand pentru ca e mai kewl cu skiuri mari, si in al doilea rand din motive sentimentale, anul asta fiind planificata pensionarea doamnelor volkl.
Daca tot veni vorba de partea elvetiana, aici treci f simplu, pe creasta sunt niste semne gen asta:
la granita
unde probabil iti faci si o poza, gen
poza cu granita
si incepi sa skiezi in partea elvetiana.
Aici, mie personal mi-a placut mai mult: mai putina lume, mult mai mult powder si zone accesibile de freeride.
poza din telescaun
Noi am skiat doar intr-o mica parte din Samnaun, in jurul cabanei “La Marmotte”, care desi are un nume frantuzesc, e in zona germana, deci se vorbea iarasi, doar germana. Un alt lucru bun era muzica, care era o variatie de la muzica specifica austrica, “de ski”, cunoscatorii stiu despre ce e vorba.
la marmotte
aici am gasit si o ruda mai indepartata a marmotei, cum se poate vedea in filmul de mai jos:
Elvetienii sunt mai old school, pe un versant spre statiunea din vale se aflau 2 telecabine, care era de fapt singurul mod de access in zona skiabila. Poate insa ca terenul este de asa natura incat nu permite instalarea gondolelor.
Tot aici se gasesc cica “duty free”-uri. Exista chiar un duty free run. Curios, m-am dus si eu sa vad ce e asta
si teapa, era o camera de 3×3, in care puteai sa-ti iei tigari ceva mai ieftine, cateva marci dubiose de wiskey si niste insigne. Totusi este de apreciat incercarea.
Traseul de intoarcere era destul de spectaculos, gen stanci si mici scurgeri (de zapada) gen
zona stancoasaalte mici avalanse
Mancarea era in general buna, si nu foarte scumpa, in sensul ca pretul de la restaurant de jos = pretul de la unul din multele restaurante de pe partie. Care, ca tot veni vorba, erau in fiecare vale mai mare, echipate cu tot ce vrei tu (de obicei autoserviri). De exemplu uite ce se putea manca cu 25 de euro:
chitanta restaurant
Destul de ok. Supa de gulash e garantata pentru mine la orice excursie in Austria :).
In Ischgl exista si un dorftunnel care face trecerea de la A2 si A3 la zona mai comerciala / alcoolica a statiunii (pusa pe distractie). Tunelul are lifturi si chiar un trotoar rulant gen aeroport, gen
La intoarcere, pentru ca aveam ceva timp in plus pana la avionul de intoarcere, ne-am oprit sa mancam si sa vizitam un pic Innsbruck, care are un centru istoric f misto. Pacat de avioanele care trec din 5 in 5 minute, gen Nice.
… si am avut prima experienta de ski frantuzesc, saptamana trecuta, intr-o statiune cu un nume cu iz italienesc – isola 2000.
Dar sa incepem cu inceputul: acum vreo 3 saptamani vorbeam cu J, ca doi expati, sa gasim o statiune de ski pt un weekend, undeva la mijloc, intre olanda si sudul frantei. Asta pica cam … plm, chamonix, elvetia, etc etc. In gluma (proasta) am sugerat la grave, J s-a plans ca e doar un teleski si am renuntat … Oricum distanta era mare pt amandoi.
Pana la urma cea mai buna solutie s-a dovedit ca el sa vina cu avionul aici, eu sa-l iau si sa mergem la o statiune mai apropiata din Alpii de sud. Aici in afara de Isola se mai gasesc Auron si Valberg, statiuni similare ca dimensiuni si pozitionare. Bun, si multe altele ca de exemplu Serre Ch, dar vorbesc de cele accesibile intr-un weekend.
Am plecat cu credincioasele mele volkl carver axis de 1.91, la fel de eficiente ca de obicei. J urma sa-si ia niste skiuri de jucarie de 1.50 probabil, ca sa skieze “carve”.
Alpii de sud sunt niste munti cu adevarat interesanti … la 90km de coasta ajungi la 3000 si ceva de metri rapid, vara chiar pe sosea daca te mananca in cur. Apropierea de coasta inseamna precipitatii extrem de bogate .. anul asta periculos de bogate: isola 2000 a fost blocata o saptamana in noiembrie: in multe locuri se acumulasera > 20 de m de zapada.
Deja cativa nefericiti au semnat condica la morti_in_avalansa_pe_hors_piste asa ca nu prea e de glumit, din fericire deja a trecut ceva timp si ce era de curs a curs. Asta nu insemna bineinteles ca nu imi infasor arva sub polar.
Revenind la actiune, sambata 21.01 la o ora stupid de tarzie intram in a8 spre Nice … Drumul este in mare bun, cu parti de voie rapide. Zapada a aparut doar la sfarsit, pe ultimii 20 km, cand practic urci spre statiune din satul Isola, dar foarte putina pe sosea. La un moment dat am vrut sa-mi pun lanturile, nereusind din prima am renuntat, oricum a mers.
Pe la pranz (dupa cam 2h) ne parcam masina intr-o parcare excelent de pustie: isola 2000 ne intampina aproape goala.
La isola si in alte statiuni frantuzesti, dupa cum aveam sa descopar, nu se folosesc cartele de acces. In principiu iti cumperi niste abtipilduri care ti le pui(sau nu) pe tine si treci .. se trece pur si simplu la toate instalatiile. La unele mai e cate cineva care mai controleaza prin sondaj … dar cam atat. Se bazeaza pe incredere. Eu dupa cateva incercari eu mi-am pus abtipildul pe casca …
Abonamentul pt o zi este 24 euro, demi-jurneul 20, inchiriatul cam 20.
Ca domeniu skiabil Isola se prezinta bine: 120 km/44 piste, si 22 de teleferice dintre care 2 gondole mai mari. Destul de multe sunt telescaunele mai vechi, nedebraiabile, de 2Â – 4, dar sunt si vreo 2 de 8, moderne.
De skiat e destul, noi nu am apucat intr-o zi decat cateva piste sa facem. Majoritatea sunt insa usoare … chiar si alea asa zis grele. Greu inseamna doar cateva grade in plus in inclinatie si ceva mai multe moguls.
Dpdv coclauri se gasesc tot timpul variante, dar cunoscatorii le stiu mai bine. Am vazut mai multe culoare interesante cu destul de multe urme pe ele, dar nu imi era clar cu sa ajung acolo si nu aveam timp sa le caut. Asa cam m-am rezumat la variante prin padure/padurici, destul de comune.
Zapada era excelenta, cam 15 – 20 cm de pudra inghetata si fluida deasupra unei zapezi bine batute de ratrakuri … de vis pentru o statiune. Gheata e un musafir greu de gasit in zona. Cat am stat acolo a nins intermitent, inca vreo 10 cm cum am constatat la intoarcere pe sosea. Dpdv al securitatii, erau destul de multe zone alpine expuse, unde vedeam niste versanti destul de ingrijoratori. Oamenii isi faceau datoria si inchideau anumite zone dar lumea nu prea lua in seama avertizarile …
La momentul potrivit am gustat si o bere, mult prea comuna si proasta 1664, intr-o cabanuta cocheta pe la 2000 si ceva de metri, langa partie. Pentru nostalgici gratarelul sfaraia langa cabana.
O bere era 3.5 sau 4.5 euro (la 25 cl), un hotdog 4 euro, o portie de cartofi prajiti 4.5 euro.
Si cam atat – cu ultimul telescaun luat ne-am oprit la masina si ne-am tirat … cu mare atentie pe sosea: la zapada proaspata si la plugurile imense si carora le si cam rupea de alte masini, care aparusera deja.
In perioada din titlu am fost la ski in Austria, impreuna cu doamna C. si 4 prieteni. A fost misto pe ansamblu, greu de gasit ceva de reprosat acolo fiind vorba de o adevarata industrie a skiului. (ah, in afara de berea de pe partii, dar despre asta mai incolo)
Am plecat destul de tarziu, pe la 9 – 10 datorita variatelor probleme administrative sau de sculat de dimineata, dar pana la urma nu s-a dovedit a fi o problema datorita lungimii traseului, am ajuns in Koenigsleiten cam a doua zi la aceeasi ora.
Probleme deosebite nu am avut pe drum, in afara de o zona intre Ramnicu Valcea si Deva in care ninsese si era usor poleit pe sosea (Matei a avut mai multe distractii pe aici) La un moment dat (eu deja dormeam pe jumate, conducea Relu), ne-am oprit intr-un refugiu de autostrada din austria, dupa Salzburg si am dormit toti vreo 2h, pana cand s-a luminat. Am continuat apoi mult mai proaspeti pana la 1600 m si ceva unde era statiunea, si unde se ajungea pe un drum cam 70 % cu o singura banda.
Am fost cazati intr-un apartament destul de ok, 3 perechi in 3 camere, cu un living, 2 bai, suficient spatiu. Probleme au fost insa, de exemplu cu caldura, care nu prea mergea, sau mergea doar dupa ce faceam scandal la proprietarii vilei, cu curentul care cam cadea daca incercai sa folosesti mai multe “aparate”, sau cu paturile care sincer aveau o lenjerie de “motel_obosit_pentru_bagaboante” de pe la noi … ma rog.
Aveam si o mica terasa pe care sa bem/fumam.
Ziua respectiva a fost rezervata in rest shoppingului si alcoolului pentru ca eram prea obositi sa mai mergem la partie.
Incepand cu a doua zi, cam pe la un 9 – 10 maxim ca eram multi de sincronizat, ne-am indreptat spre cel mai apropiat telescaun (5 minute de urcus), cu cartelele nominale care le luasem ziua trecuta de la agentia de turism (poluate cu multe greseli gramaticale in numele noastre).
Aici pentru prima oara am vazut telescaune cu banda rulanta (fiind mai rapide) care permit urcatul foarte lejer indiferent de viteza telescaunului (nu mai trebuie sa fi atent prea mult unde iti intra sub cur – viteza relativa este mica 🙂 ). in-telescaun
Reteaua de cablu este impresionanta, desi muntii nu sunt cine stie ce ca inaltime (max 2500 si ceva);orice zona cat de cat skiabila este acoperita de unul sau mai multe telescaune/teleskiuri/gondole. Un alt lucru inteligent este ca sunt legate intre ele, poti sa faci un circuit si sa te plimbi de pe un munte pe altul stiind sigur ca te poti intoarce acasa cu cablul. In caz ca nu reusesti (de ex e prea tarziu), din orice statiune in care cobori poti sa iei un autobuz (inclus in costul ski-pass-ului) care te duce eventual pana in fata vilei/hotelului. La noi in fata tot timpul veneau/plecau dar nu am reusit sa descifram orarul exact :), poate ca nici nu prea aveam nevoie datorita apropierii de un telescaun.
Asa cum se vede in poza, zona de ski apropiata de noi se impartea in 2 masive, separate de valea in care se afla “statiunea” Koenigsleiten. In stanga, spre Koenigsleitenspizte era mai alpin, gen Sinaia, iar in dreapta spre Krimml era mai .. Predeal/Poiana Brasov. Noi am skiat succesiv pe fiecare parte, intr-o zi ne-am dus si mai incolo, spre Gerlos (Matei si Raluca s-au dus de 2 ori, au facut si un mic “circuit”).
Zapada era pe ansamblu buna, nu am vazut zone cu pamant, tunurile de zapada fiind peste tot, si functionand atunci cand trebuie. Evident, in zonele cu mai multa zapada de tun era ca inghetata, dar nu foarte deranjant. Pantele nu sunt cine stie ce, si nici dificultatea, practic nimic pe acolo nu se apropia de Carp (care mai are si saritoarea aia de 40 de m, prietenii stiu de ce). Oricum, nu asta era ideea, Zillertal este o zona de skiat frumos, de agrement. Daca vrei te poti duce si prin boscheti, dar eu nu am facut-o.
Berea: berea pe ansamblu era buna, daca ti-o luai la sticla. Draft, cum isi lua mai toata lumea avea un mare neajuns. In fata ta (!) barmanul umplea halba pe jumatate cu bere, cealalta jumatate cu apa. Probabil ca era vreun program sa limiteze alcoolizarea pe partie, plm. Oricum, socant.
Vremea a fost excelenta toata perioada, pacat insa ca nu a nins, doar un pic de fulguiala in ultima zi. In rest soare si destul de cald (zapada nu se topea datorita tunurilor 🙂 ).
Ce mi-a mai placut au fost restaurantele superdotate/utilate trantite in varf de munte. Ca asta de exemplu.
De asemenea coloanele de ratrakuri care le intalneai daca coborai seara, dupa ce s-au inchis scaunele. Si multe altele .. oricum marfa.
Inca un filmulet cu noi frecand-o la o tigara …
pe munte Aici e postul lui Matei despre excursie.
Extra poze in continuare.
i
