Sambata trecuta (20.01.2007), am fost la o tura mai de “tura”, adica cu mult carat de skiuri si injurat, pe traseul Clabucetu – Azuga.
Mr. Matei m-a invitat vineri seara destul de insistent, si desi situatia pecuniara imi era destul de precara, am hotarat sa incerc sa vin la o tura cat mai ieftina.

Pana la urma s-a dovedit o idee buna, cu multe momente nostalgice …
Am plecat cu personalul de 6.15 (pe la 7 ca s-au furat niste cabluri), si am mers vreo trei ore de somn alternat cu tigari palmate pe furis in holul vagonului.

Cand am ajuns in Predeal, pentru ca trebuie sa-l asteptam pe Bubulu si compania, am servit stilat niste mancare cu pilaf si pui, incalzita de Matei in stil montan. Pretty kewl!

Dupa ce ne-am intreptat spre partie, eu a trebuit sa escaladez destul de mult bugetul, urcand cu telescaunul. Ailalti au urcat pe skiuri .. .normal.
Pe biletul de telescaun, in mod ironic, erau desenati doi baieti care urcau cu skiuri de tura … Marfa.

Paltonarii erau la datorie, ca de obicei. I-am injurat din telescaun.

Am reusit sa fac si o tura la Predeal + sa beau o bere in asteptarea lor. Zapada destul de naspa la Predeal, noroc cu tunurile. In zonele batute de vant niste superghetarai.

Norii josi si cenusii erau frecati de vantul furios, cel putin 60 – 70 km/h, si din cand in cand fulguia.

Anyway, la un moment dat am plecat spre Garbova, unde am si stat la un ceai (din termos pt mine 😉 ).

Urcarea spre Clabucet, este, of course, naspa cu skiurile in spate.

Pe la 1 si ceva eram insa pe varf, pregatindu-ne de coborare.

Coborarea a fost misto, zapada desi cam uda, era foarte buna de skiat.
Cam in 40 de minute eram in Azuga.

Acolo baietii au mai urcat o data partia … iar eu am admirat Cerbul.

Cost total: 45 RON (200 RON urcarile)
Un film sample aici:
Si mateias a postat tura asta, of course: aici.

Filmul … in curand.

Tarziu … revin si eu cu o relatare despre tura de acum o luna si ceva, de pe Cerb.

Am plecat de dimineata cu Matei , cu trenul, spre Busteni. Prespectivele de zapada erau asa si asa, Bubulu’ cica fusese cu o saptamana inainte si era ceva … ceva …
Ideea era sa mergem pe Gaura poate, si in caz ca nu merge, pe Cerb.
Eu am platit ca de obicei bilet, Matei nu, tot ca de obicei. Drept urmare a trebuit sa ascult 1 ora si ceva elucubratiile sexualoide ale Nasului, bucuros ca gasese ascultatori atenti si disponibili.
Anyway, pe la 9 si ceva eram in Busteni, apoi pe la 10 la Babele.
Obisnuiti probabil cu turele de primavara, am zis ca e mult prea de dimineata si ca putem sa mergem la un petit dejuner la Babele. Mare greseala, cum urma sa constatam mai tarziu ..

Pe la 11 si ceva plecam voiosi spre Omu, si pe drum ne intalnim cu Bubulu, Luciana & grupa, care aveau cam acelasi traseu. Luciana filma pentru emisiunea “Miorita Extrema” de pe TVR2, unde cica am aparut si eu, desi nu m-am vazut.

Anyway, dupa multe blesteme invidioase la adresa posesorilor de legaturi de tura, am ajuns cu greu, pe la 3(!!) la Omu. Destul de demoralizati de Soarele care se indrepta vertiginos spre infrarosu am abandonat varianta Gaura si am hotarat sa coboram cu Bubulu’ & restul pe Cerb. O idee mult mai buna ….
La inceput zapada a fost de vis, un firn numai bun sa skiezi pe el. Pericol de ava’ asa si asa … Am traversat hornurile dinspre cerdac (vezi poza), apoi am coborat spre Stana, pe o zapada cam inghetata.
Am coborat pana la confluenta cu Priponul, total inabordabil in aceasta perioada. Ne-am odihnit putin, apoi am terminat traseul spre busteni dupa vreo 2 ore pe noapte.
Multumiri lui Bubulu’ si prietenilor lui (nu mai stiu numele, sorry) ca ne-au dus cu masina pana la gara …

Trupa la plecare

Filmu’ … candva …

Saptamana trecuta, sambata adica, pe 13 mai, am hotarat sa mergem in sfarsit pe Valea Priponului, in Bucegi, dupa ce amanasem in mod stupid acest eveniment cu o saptamana in urma.
Am plecat impreuna cu Matei si Raluca, pe la 7.20, cu masina, datorita unei anumite domnisoare care ne-a scutit de o placuta si relaxanta calatorie cu CFR.

Oricum, pe la 10 si ceva era la telecabina, asteptandu-l pe Bubulu, sa intram la telecabina … si ceva mai incolo eram sus.
Acuma .. ce sa zic. Desi era aproape jumatatea lui mai, saptamana trecuta Zeii Zapezii facusera un ultim efort suprem, si umplusera muntii de zapada, estimez eu ca macar 30 – 40 de cm in unele locuri. Dar efortul a fost cam in zadar, pentru ca soarele intrase deja in actiune si zapada se naspise … era cu crusta, numai buna de urcat pe picioare pana la Costila.

Daca voi fi dictator voi interzice deasemenea skiurile de tura, in afara cazului in care am si eu unele !
Dupa injuraturile de rigoare, pe la jumatatea drumului nu am mai rezistat si mi-am pus si eu skiurile in picioare, obtinand o spectaculoasa crestere in viteza si usurinta de inaintare. Pacat ca nu m-am trezit mai devreme.

Anyway, pe la 2 si ceva eram langa Costila, in stanga Priponul, incepand mai lejer, in dreapta Malinul destul de spectaculos.

Din pacate si periculos, cu cornise gata sa cada, sinucidere curata pe vremea asta.
Dupa un pranz lejer, am inceput sa coboram, Matei in fata sa ne filmeze :). Figurile din capul meu de skiat misto s-au evaporat rapid, pentru ca era o zapada grea, cu crusta, peste stratul de firn marfa dinainte de ultima ninsoare. Suspectez chiar intentii diabolice cu acea ninsoare, voi reveni pe acest subiect.

Asadar ne-am concentrat sa coboram valea, de filmat nu prea era ce sa filmam “artistic”.
However, datorita combinatiei zapada proaspata + firn + 25 grade si soare la ora 3, la un moment dat am inceput sa auzim avalnso-avioane, mai intai componenta feminina a grupului. In curand era destul de clar ca toti versanti curgeau mai mult sau mai putin.
Cand am ajuns cam pe aici

clickul psihic s-a produs, mai ales ca am asistat la vreo 2 avalanse live, desi destul de mici, pe versantul “nesigur” al vaii, cel stang, si una sanatoasa pe un valcel neidentificabil pe Cerb.
Ca urmare “s-a hotarat” intoarcerea, desi mai degraba as fi coborat alergat de avalanse decat sa urc inapoi jumatate de vale in clapari. Cu putin noroc insa, exact cand incepeam funebra operatiune, de sus au venit niste cunoscuti de-ai lui Matei (Mario + inca vreo 6 – 7), si eu am continuat coborarea cu ei, scutindu-mi prietenii de celebra ipostaza parazitiaca “si te simt cum ma-njuri in gand”. 🙂

Cu acestia, carora le multumesc pe aceasta cale :), am devenit rapid prieten oferindu-le tigari la prima oprire, ale lor terminandu-se.
In fragila siguranta oferita de “turma”, adrenaline rushul a continuat, coborand destul de misto valea, chiar am trecut prin cateva avalanse proaspete dar foarte moi (nu erau intarite/bolovani).
In general se cam pleca cu tot stratul proaspat, nu avea deloc coeziune.
Valea a devenit chiar misto in ultimul horn mai ingust, inainte de iesirea in Cerb, acolo cumva nu prea se pusese zapada proaspata, si erau chiar cateva rimaye.
La iesire am facut un popas mai lung, de relaxare si odihna in Poiana, asteptandu-i pe alti 2 care au plecat mai tarziu.
Intre timp au mai trecut vreo 3 – 4 skiori, Bucegii au fost foarte aglomerati in weekendul acela…

Sosirea lor ne-a adus vestea ca, dupa noi, e posibil sa fi trecut o avalansa “la mustata” pentru ca sustineau ca la un moment dat ne-au disparut urmele. De asemenea, o pereche care a coborat inaintea noastra ziceau ca lor li s-a declansat o avalansa decenta chiar in fata … uh.

De aici, desi ar mai fi mers de skiat pe firul vaii, cu tehnica “fara mila”, am luat skiurile in spate si cam in 2h eram la bere la Gura Dihamului. Cu ocazia asta am descoperit un fel de scurtatura : din poiana vaii cerbului sa o iei pur si simplu dea dreptul pe o vale prin padure, spre Gura Diham. Scutesti cam 1 ora… o ora si ceva.

Ultima etapa: transfer cu masina pana la gara (merci din nou, baieti), tren pana la Sinaia/nas/20k, tren cu niste sectanti ciudati pana la Bucuresti.

Pozele nu sunt ale mele, sunt courtesy Matei & Raluca : http://ralucavoinu.fotopic.net/c959126.html , eu inca nu mi-am transferat ce am filmat pe PC, asa ca va mai urma un episod cu ce am eu pe acolo.