Dupa o lunga pauza in care am postat in general chestii destul de tehnice, revin la prima intentie a acestui site, si anume analizele literare din, evident, “Parazitii”. Si anume “Caz Penal”.
“Caz penal”, de pe albumul “Categoria Grea”, face parte din ceea ce numesc eu “perioada clasica” a trupei, adica intre “Iarta-ma” si “Sindromul Tourette”, ca atare prezinta anumite caracteristici specifice: ritmul si soundul mai putin lucrate (influenta lui Freaka inca nu foarte pronuntata), tematica ce inca oscilieaza intre viata cartier si implicarea politica/sociala, si un anumit timp de brutalitate care functioneaza ca liant si factor de familiarizare cu ascultatorul.
Sa vedem si sa ascultam melodia pe youtube:
Si versurile:
Primii si primii au aparut prostii
cu urmatorul transport au aterizat hotii
cum femeile erau deja doamne
s-a parasutat din cer un pluton de panarame
pericolul fiind real, prostii au inventat spontan primul tribunal
primul caz penal l-au intentat idiotii
nefiind legi le-au scris tot hotii
in prezent e un pic altfel: prostul e fraier, hotul e smecher
pui usa de metal creste interesul, perversul
cu gandul criminal pune pe fata dresul
inarmat cu levier la string
te lasa-n pula goala pe balcon in frig
Refren x2:
N-am vazut niciodata hot mai prost decat prostul
care sa vrea hot, vrei, sa te-afirmi
afirma-te, ia-o pe ulei, fura si dormi la locul faptei
Conectat la prezent orice faliment
te trimite fix la munca in occident
ai grija in ce calci, sa nu te-agate la ciordit
te mananca in cur, te scarpini cu carbit
sunt destui care fura prea mult, ca dracii
n-ai tu zile de munca cate zile de furat au altii
toti vagabontii comit ilegalitati in Spania, da cand s-a dus Germania
odata se facea cheta pentru un vin, acum se face japca
pentru-un bax de whisky fin
vagaboantele care le vezi in strada daca-aveau capu’ de fier
rugineau de-atata muie luata,
vrei sa faci bani incearca
cauta o harta, pune degetul oriunde si pleaca
Refren x2
N-ai furat, credeai ca-ti cade mana, da ti-ai taiat-o-n strung
iar acum te bucuri de avantajele vietii de ciung
sperai sa vina ai tai sa-ti puna-n farfurie
dar nu sunt decat sechele din copilarie
femeia nu te-ajuta la nici o miscare, stie doar sa ceara
iar cand ii dai zice ca doare
agata-i da gat un calorifer de fier, arunc-o-ntr-o balta
vezi cat sta fara aer
Refren x2
Inainte de a incepe analiza, as face o precizare, pentru ca multe zvonuri si pareri neavizate/de cacat am vazut pe net si prin forumuri: Parazitii nu au “furat” negativul de la “Loreena Mckennitt – Tango to Evora”, ci au samplat melodia. Este o mare diferenta, samplingul este o activitate esentiala naturii hip-hopului.
Dar sa revin …
Opera de arta incepe prin enuntarea unei scurte istorii alternative a creatiei – dupa masa mare de “prosti” a fost creata elita “hotilor“, care “aterizeaza” in numar evident mai mic pentru a-i controla in mod eficient pe primii. Femeile “deja doamne” se declina rapid intr-un “pluton de panarame” care reprezinta, in mod evident, in mod alegoric dualitatea doamna – bagaboanta, prezenta in orice femeie.
Strofa evolueaza spre schitarea naturii esential perverse a sistemului judiciar, “inventat” de prosti, intentat de idiotii, dar “nefiind legi, le-au scris tot hotii“.
Fast foward in prezent, etichetele s-au schimbat dar rolurile se pastreaza: “prostul e fraier, hotul e smecher“. In dubla calitate de prost si fraier, daca adaugi si ingamfarea de a-ti pune “usa de metal“, nu ai nici o sansa – “… Perversul, pune pe fata dresul” si “te lasa-n pula goala pe balcon in frig“.
In aceeasi masura, apogeu prostiei apare de cealalta parte a baricadei, asa cum ni se sugereaza in refern: hotul “mai prost decat prostul“, dornic de afirmare, fura si doarme “la locul faptei“. Intensitatea ideatica a acestui refren nu trebuie subestimata – reuseste sa muleze pe ritmul melodiei mesajul esential al piesei.
A doua strofa dezvolta tematica conturata in faza initiala a poemului. Antiteza dintre fraierul neadaptat/potentiala victima si hotul/bagabont, continua: cel ce se “scarpina … in cur cu carbit“, trimis la munca in occident de “faliment” vs cei ce “fura prea mult, ca dracii“, care “comit ilegalitati in Spania, de cand s-a dus Germania“. O data cu banii, “vagabonzii” devin mai pretentiosi si mai duri, facand “japca pentru un bax de wiskey fin“.
Femeia isi face prima aparitie in melodie, in ipostaza sa arhetipala de “bagaboanta“. Muia este elementul care o ajuta sa se pozitioneze in contextul operei, printr-o comparatie eleganta: daca “aveau capul de fier“, “rugineau de atata muie luata” – muia este singurul element care integreaza femeia in societatea alienata a prezentului, dar in acelasi timp o slabeste, o “rugineste” intr-o pozitia devalorizanta dar necesara. Strofa se termina incheiand paranteza deschisa de primul vers: criza “falimentul” poate fi rezolvata numai prin forta destinului – “cauta o harta, pune degetul oriunde si pleaca“, calitatea individuala este irelevanta.
Ultima strofa rapeste posibilitatea unui final clasic, stop-cadrele antitetice continua la nesfarsit in cartier: munca poate fi doar o sursa de probleme, unde riscurile de a-ti “taia mana in strung” sunt practic similare cu riscurile mult mai nobile ale hotiei si bagabontelii. Ratarea muncitorului este maxima, chiar si speranta ajutorului familiei este o iluzie crasa, “sechele din copilarie“. Femeia revine in imagine intr-o ipostaza ambivalenta, nehotarata, desi “cere” cand primeste “zice c-o doare“. Aceasta atitudine nu poate duce decat la o solutie finala, si anume scufundarea intr-o balta cu un “calorifer de fier“.
Paleo-modernismul joyce-ian al piesei nu permite ascultatorului reconstructia facila a prezentului, il forteaza sa isi evalueze propria-si perceptie asupra eticii relative a muncii.
