În seara asta am făcut fara sa vreau o poezie destul de frumoasa despre o posibila tura de longboard săptămâna viitoare. Sper sa va placa!
O poezie despre ture
Tag Archives: longboard
Semi tura de Jurilovca 6 – 7 Octombrie 2023
Anul asta a fost sarac, am mers doar intr-o tura si aia pe jumatate ratata de la Tulcea la Constanta.
Adica planul era asa, in realitate am mers de la Tulcea la Jurilovca si a doua zi, cand trebuia sa mergem pana la Constanta, am renuntat. De ce? O sa vedeti in continuare.
Am plecat de dimineata la 7 cu masina din Bucuresti, si cam pe la 10 depasisem Tulcea si cautam un loc unde sa intram in traseu. Initial in apropierea orasului erau cam multe masini, dar in final a fost relativ ok.
Vremea a fost misto, soare si nu prea cald dar .. exista un motiv pentru care Dobrogea e plina de eoliene: bate vantul. Si in ziua aia batea foarte tare si in general din fata.
Traseul a fost de 40 si ceva de km, iar prima jumatate chiar a fost dificila din cauza vantului. Ultima parte a fost mai mult o coborare pe langa Razelm si a fost mai protejata cumva de dealuri.
Caini nu au fost, nici chiar prin sate si asfaltul era de o calitate foarte buna.
Pe drum au fost zone foarte misto, fara trafic.
Spre seara am ajuns la Jurilovca unde ne-am cazat la o pensiune misto, cu vedere la lac.
A doua zi planul era sa mergem spre Corbu si apoi Navodari si Constanta.
Insa dupa 15 km de luptat cu vantul din fata am decis sa renuntam si ne-am urcat in masina. SI cam asta e fost. Mai jos e filmul facut cu goproul.
Tura de longboard 8 (de piraterie)
Dupa o pauza de 2 ani din cauza dictaturii sanitare, anul acesta am re-organizat tura de longboard clasica, de la Calarasi la Vama.
Cam in aceeasi perioada, in jurul lui 1 mai. Asta s-a chemat cica de piraterie, ce suntem pirati in pula mea, downloadam de pe filelist.
S-a plecat cu trenul de data asta, ajungand cam pe la aceeasi ora dar mai relaxat in Calarasi, dupa care am fost lenesi si am luat niste taxiuri pana la bac.
Vremea a fost pe ansamblu buna, nu a plouat si nici foarte frig nu a fost.
Dupa ce am trecut Dunarea am luat-o ca de obicei la talpa, asfaltul din prima zi fiind ceva mai bun fata de alti ani.
Am ajuns in final la locul de camping in jur de 5 – 6 dupa amiaza, si ne-am dus sa cumparam de mancare si baut din satul vecin.
Unii dintre noi mai saraci au ramas cu gauri in talpa.
A doua zi am inceput ca de obicei cu urcarea dealului, si am continuat oprindu-ne la variate birturi in sate pentru re-improspatare.
Eventual am dat si peste renumitele dealui pe care ne-am tras intr-un mod foarte elegant.
In final am ajuns la al doilea camp, intr-o locatie care am mai vizitat-o in trecut, in padure.
Insa unii dintre noi s-au dus dupa pizza in orasatul vecin.
In ultima zi, a fost cam ca de obicei, nimic special, gen ne-am dat.
Aici ar fi fi filmele care le-a facut goproul meu:
Ziua 1
Si ziua 2
Tura in Dobrogea de Nord: Cerna – Cernavoda 25-26 septembrie 2021
Toamna asta am decis sa incercam un traseu nou, pe care l-am ginit cand am mai fost la munte in Macin, niste munti cu totul speciali care au marele avantaj ca nu au ursi, pentru unii pe care ii cunosc eu.
Traseul a fost facut in 2 zile, e e foarte lejer. In prima zi sunt vreo 50 de km si in cea dea doua cam 40, putine urcari, multe coborari si sosea de calitate buna (cu exceptia unei portiuni la inceput in ziua 2). Peisajul este superb, pe langa cursul dunarii vechi.
Masini sunt putine, drumurile nu sunt circulate pentru ca exista DN-uri pe langa mult mai ok pentru masini.
Dezavantajul acestui traseu este ca este nevoie de o masina atat pentru a incepe traseul, cat si pentru a-l termina, pentru ca ultimii 10 km spre Harsova sunt pe DN si nu prea sunt de facut pe placa.
ZIUA I
Prima zi deci incepe cu scularea dimineata, si un drum de 3h pana la inceputul traseului. In satul Cerna asfaltul este impecabil si drumul este inconjurat de campuri de canepa , cu mirosul specific.
Putin mai incolo s-a stricat un pic asfatul dar nimic extraordinar.
Satele din zona erau putin populate de caini ceea ce era un mare avantaj. Ne-am oprit traditional la diferite birturi sa gustam berile locale.
Am dormit la o pensiune misto pe malul Dunarii in harsova, care din pacate pare sa se fi inchis acum.
Acesta este filmul din ziua 1
ZIUA II
A doua zi ne-am trezit mai tarziu, si am mers cu masina inapoi pe DN pana la inceputul traseului pe ziua aceasta, mai scurt.
Noi am facut o greseala si am luat-o pe acest traseu pentru ca primii 10km au avut asfalt cam naspa desi era coborare, ar fi trebuit sa venim pe partea cu Ciosca si Horia care era mult mai ok.
Am coborat intr-un sat de lipoveni care vorbeau rusa pe strazi.
Drumul ne-a purtat iarasi pe langa Dunare.
In total astazi am facut pana in 40 de km, ne-am urcat in masina la ultima panta inainte de Cernavoda, unde si masinile au devenit mult mai dese.
Acesta este filmul cu ziua 2.
Tura de wakeboard/TOAMNA 2020
Am fost anul acesta in vreme de pandemie in asa zisa tura de wakeboard, in lipsa altora mai interesante. Dar este ultima oara cand o sa merg pe acest traseu, din motivele care o sa le vedeti mai jos.
Traseul de placa este Oltenita – Calarasi pana la insula pe care este Wakeboard Romania, deci practic o zi. Cam 60 si ceva de km. Drumul este in principiu drept, fara coborari sau urcari.
Filmul de pe Gopro ar fi acesta:
Ca sa nu ma mai scol dimineata, impreuna cu alti am plecat cu o zi inainte la Oltenita. Drumul l-am facut cu trenul, un tren de navetisti care te poarta printr-un peisaj de lumea a treia.
La destinatie am stat la singura pensiune de booking in Oltenita, pensiunea Azaro. Unde de altfel a fost ok.
A doua zi de dimineata dupa ce au venit si restul participantilor, am plecat din Oltenita de dimineata, pe un drum national. Ceea ce va fi o idee foarte proasta.
Era full de tiruri si alte masini, asa ca era periculos. La un moment dat a aparut si garda care s-a luat de noi. Pentru ca, pula mea, eram pe DN.
Asa ca a trebuit sa ne dam in principal in sate, si in afara lor ne transbordam cu masinile, ceea ce a fost cam naspa. Practic am facut gen jumatate din cei 60 de km efectiv pe placa.
La un moment dat am dat de un dig destul de misto, pe care ne-am dat la liber.
Iata cum ar arata filmat. Betonul ala de fapt nu e asa misto de dat pe el …
Dupa inca niste episoade de mers prin sate si cu masina intre ele am ajuns la un fel de DN mai putin circulat, dar cu asfalt f bun. Asta a fost partea cea mai misto din traseu.
Dupa am ajuns la familiarul bac din Calarasi, pe care l-am trecut pe insula, unde nu ne-am dat prea mult cu placa, asa ca nu e asa interesant.